ICCJ. Decizia nr. 3465/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 1468/1999, reclamanta SC C.C.D.F.P. SA Constanța a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC M.T. SRL Constanța, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 253.787.915 lei cu titlu de pretenții efectuate la o construcție și a sumei de 83.818.247 lei, reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat cerere conexă înregistrată la aceeași instanță sub nr. 2535/1999, prin care a solicitat obligarea reclamantei sus-evocată la plata sumei de 232.719.064 lei cu titlu de redevență, a sumei de 70.770.796 lei, reprezentând contravaloare lucrări executate necorespunzător și rezilierea contractului de concesiune din 12 noiembrie 1996. SC C.C.F.D.P. SA Constanța a formulat cerere reconvențională și a solicitat daune-interese compensatorii în sumă de 105.765.066 lei, cu titlu de prejudiciu adus prin neexecutarea obligației de prestare a lucrărilor.
Prin sentința nr. 1334 din 9 mai 2000 Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamantei SC C.C.F.D.P. SA Constanța, a respins ca nefondată acțiunea conexă formulată de pârâta SC M.T. SRL Constanța și a respins ca nefondată cererea reconvențională a SC C.C.F.D.P. SA Constanța.
împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel SC M.T. SRL Constanța.
Prin decizia nr. 1086 din 20 decembrie 2000, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat de SC M.T. SRL Constanța și a schimbat în parte sentința în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra fondului cererii conexe formulată de SC M.T. SRL Constanța, fiind menționate celelalte dispoziții ale sentinței.
împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs SC M.T. SRL Constanța.
Prin decizia nr. 2242 din 11 aprilie 2003, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
în fond, după casare, Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 159 din 19 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul comercial declarat de pârâta SC M.T. SRL Constanța și a menținut restul dispozițiilor sentinței nr. 1334 din 9 mai 2000 a Tribunalului Constanța.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Constanța, în fond, după casare, a reținut că pârâta, privind situațiile de lucrări și facturile, a acceptat efectuarea plăților, recunoscând îndeplinirea de către reclamantă a obligației de efectuare a lucrărilor.
De asemenea, instanța de apel, rejudecând fondul, după casare, a reținut că nu pot fi primite condițiile impuse de către pârâtă privitoare la compensarea unor datorii reciproce, acestea nefiind certe, lichide și exigibile, astfel că, în mod greșit acțiunea principală a fost admisă în totalitate.
Cât privește cererea conexă, Curtea de Apel Constanța a considerat-o nefondată, atâta timp cât reclamanta poartă culpa neplății în termen a prețului lucrărilor către constructor.
împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta SC M.T. SRL Constanța, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului cu cheltuieli de judecată.
Recursul pârâtei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului, se constată că, în mod corect instanța de apel a reținut, în fond după casare, următoarele:
l. La 11 aprilie 1997 s-a încheiat între părți contractul prin care SC C.F.D.P. SA Constanța, s-a obligat să execute pentru SC M.T. SRL Constanța o platformă și fundații hală în Z.L.C.S., valoarea lucrărilor fiind estimată la 896.000.000 lei.
Termenul de începerea lucrărilor a fost convenit la 10 zile lucrătoare de la semnarea contractului, achitarea avansului stabilit prin contract și îndeplinirea condițiilor de la Cap. VI, alin. a), b), d) și g). Termenul de execuție a lucrărilor a fost stabilit la 60 de zile, de la începerea acestora.
Articolele 1 și 3 din contract prevăd că valoarea estimativă a lucrărilor urmează a se definitiva după predarea proiectului către beneficiar, nerespectarea acestei clauze exonerează de executat de realizarea lucrărilor la termenul convenit, care va fi decalat.
La capitolul XII din contract, părțile au prevăzut penalități de întârziere în caz de nerespectare a obligațiilor asumate, cu precizări clare asupra cuantumului și momentului de la care încep să curgă.
Aceleași părți au încheiat la 2 noiembrie 1998 actul adițional, prin care au stabilit valoarea lucrărilor la 1.563.572.000 lei, iar termenul de finalizare a lucrărilor s-au modificat în raport de condițiile meteorologice:
31 decembrie 1998 pentru lucrările de la platformă la nivel macadam;
30 mai 1999 pentru lucrările privind îmbrăcămintea din beton și pavelele din beton.
2. Analizând obiectul celor trei cereri de chemare în judecată, respectiv cererea inițială, cererea conexă și cererea reconvențională, în raport cu apărările formulate de părți și cu clauzele contractului și actului adițional, urmează a constata că, în sinteză, disputa dintre părțile din proces privesc următoarele probleme, în succesiunea cererilor înregistrate:
- cauzele ce au determinat refuzul SC M.T. SRL la plata facturilor privind prețul lucrărilor pretinse de către SC C.F.D.P. SA Constanța, la care se adaugă penalitățile de întârziere prevăzute în contract; care dintre cele două părți este culpabilă de nerespectarea obligațiilor asumate;
- raportul de cauzalitate dintre culpa constructorului SC C.F.D.P. SA Constanța, invocată de beneficiarul lucrărilor SC M.T. SRL și achitarea de către aceasta a redevenței pentru terenul concesionat în vederea edificării unei construcții, nefinalizată în termen;
3. Pentru stabilirea cauzelor ce au determinat întârzierile în efectuarea lucrărilor, SC M.T. SRL Constanța a solicitat Judecătoriei Constanța, potrivit procedurii asigurărilor dovezilor, efectuarea unei expertize tehnice, potrivit art. 235 C. proc. civ.
Această cerere a fost înregistrată la Judecătoria Constanța la 15 iulie 1999, deși pe rolul Tribunalului Constanța era înregistrată de la 30 iulie 1999, acțiunea de fond privind obligarea la plata despăgubirilor de la 30 iulie 1999.
Expertiza tehnică a fost efectuată în dosarul Judecătoriei Constanța de către inginer B.D., dar, în temeiul art. 236 C. proc. civ., aceeași instanță a constatat că Tribunalul Constanța este competent să soluționeze cererea.
în aceste condiții, prin încheierea din 20 octombrie 1999, Judecătoria Constanța a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Constanța.
După declinarea competenței, Tribunalul Constanța nu a pus în discuție nulitatea probei cu expertiza și nici părțile nu au invocat această excepție, iar prin încheierea din 21 decembrie 1999, s-a dispus conexarea acestei pricini cu dosarul de fond.
Proba fiind administrată cu încălcarea normelor imperative privind competența materială (art. 236 alin. (1) C. proc. civ.), urmează a constata nulitatea acesteia potrivit art. 105 alin. (1) din aceeași lege.
La data de 4 martie 1999, SC M.T. SRL Constanța a comunicat SC C.F.D.P. SA Constanța că este de acord cu plata sumei totale de 253.750.915 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor menționate în cele cinci facturi ce sunt menționate și în cerere, dar condiționează plata de următoarele:
- suma de 100.000.000 lei să fie achitată în tranșe săptămânale până la 15 aprilie 1999;
- 153.750.915 lei până la 15 aprilie 1999, dar prin compensare cu combustibili sau alte forme de compensări, în tranșe, la două săptămâni, începând cu 15 martie 1999;
- plățile la care s-a obligat sunt condiționate de evacuarea apei din căminele de vane și refugiul A.L.A. predarea lor în bune condiții, cu probele necesare, precum și de rezolvarea problemei infiltrațiilor până la 15 martie 1999.
SC C.F.D.P. SA Constanța a răspuns la această adresă cu scrisoarea din 13 mai 1999, că nu este de acord cu condițiile impuse de beneficiar, întrucât sumele pretinse se referă la lucrări în curs de execuție și nu la lucrări suplimentare prevăzute de art. 4 din contract.
Rezultă din cele arătate că pârâta, primind situațiile de lucrări și facturile, a acceptat efectuarea plăților, recunoscând îndeplinirea de către reclamantă a obligației de efectuarea lucrărilor.
Nu pot fi primite condițiile impuse de către pârâtă, referitoare la compensarea unor datorii reciproce, atât timp cât nu sunt certe, lichide și exigibile și nici condiționarea efectuării lucrărilor de realizarea unor lucrări suplimentarea, care sunt reglementate distinct în contract.
Pe cale de consecință, în mod greșit acțiunea principală a fost admisă în totalitate, iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 257.878.915 lei, reprezentând prețul lucrărilor efectuate și la 83.818.247 lei penalități de întârziere, plus cheltuieli de judecată.
5. Cererea conexă formulată de SC M.T. SRL Constanța este nefondată, deoarece reclamanta este culpabilă de neplata în termen a prețului lucrărilor către constructor.
împrejurarea că SC M.T. SRL Constanța a fost nevoită să achite redevență către Z.L.C.S., nu este contestată, dar nu este urmarea culpei constructorului pentru nefinalizarea lucrărilor în termen.
în consecință, neputând fi primite criticile aduse hotărârii instanței de apel, aceasta din urmă fiind pronunțată fără a se încălca formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., cuprinzând motivele pe care se sprijină, acestea nefiind contradictorii ori străine de natura pricinii și constatându-se că actul juridic dedus judecății a fost corect interpretat, fără schimbarea naturii ori înțelesului acestuia, instanța de recurs a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3567/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3490/2005. Comercial → |
|---|
