ICCJ. Decizia nr. 3579/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 24 februarie 2000, reclamanta S.I.F. M. a chemat în judecată pârâta SC C.C. SA, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii A.G.A. din data de 20-21 februarie 2000.
în susținerea cererii reclamanta arată că la data de 30 septembrie 1999 între F.P.S. și S.I.F. M. s-a încheiat actul de cesiune prin care acesteia i-a fost cesionat pachetul de acțiuni de 70 % pe care îl deținea la SC C.C. SA. Actul de cesiune s-a încheiat prin efectul unui act normativ de regularizare /compensare act care reglementează modalitatea de stingere a obligațiilor dintre cele două instituții. înainte de încheierea actului de cesiune reclamanta deținea un pachet de 6,47 % din capitalul social al societății pârâte.
Micii acționari ai SC C.C. SA au solicitat anularea actului de cesiune și suspendarea efectelor acestora până la soluționarea dosarului de fond cerere admisă prin sentința civilă nr. 890/2000.
Prevalându-se de prevederile art. 112 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și contestând procentul de acțiuni deținut de reclamantă micii acționari au considerat oportun să țină A.G.A. din 21 februarie 2000 indiferent de procentul din capitalul social reprezentat, reclamanta fiind împiedicată să-și exercite dreptul de proprietate asupra acțiunilor și dreptul de vot decurgând din aceasta, fiind încălcate dispozițiile art. 122 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 cu privire la data de referință de la care se iau în considerare acționarii ce pot participa și nota în adunarea generală.
în fond după casare, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 7633 din 4 iunie 2004 a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii A.G.A. SC C.C. SA din data de 21 februarie 2000.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în convocarea A.G.A. s-a precizat ca dată de referință privind votul în adunare 7 februarie 2000, dată la care contractul de cesiune de acțiuni își producea pe deplin efectele. împrejurarea că ulterior efectele contractului de cesiune au fost suspendate provizoriu nu are nici o relevanță, atâta timp cât la data de referință reclamanta deținea în mod legal 76,46 % din capitalul social.
Decizia acționarilor minoritari de a nu lua în considerare aceste aspecte încalcă dispozițiile art. 122 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
împotriva acestei soluții a promovat apel pârâta, criticile vizând modul în care au fost interpretate dispozițiile art. 122 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și faptul că sentința a fost dată cu înfrângerea dreptului executorialității ordonanței președințiale consacrat prin dispozițiile art. 581 alin. (4) C. proc. civ.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 768 din 17 decembrie 2004, a admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată și pe fond a respins acțiunea ca nefondată.
în motivarea soluției, instanța de control judiciar a arătat că la data convocării adunării generale a acționarilor a SC C.C. SA de către intimată aceasta deținea de 76,46 % din capitalul social al societății din care 70 % în baza contractului de cesiune din 30 martie 1999 încheiat de F.P.S.
Adunarea generală a fost convocată pentru datele de 20 și respectiv 21 februarie 2001, în convocator, fiind stabilită ca dată de referință privind votul în adunare, data de 7 februarie 2000.
La data de 11 februarie 2000 Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 890 dispunea pe calea ordonanței președințiale suspendarea efectelor actului de cesiune până la soluționarea definitivă a dosarului.
în aceste condiții, susține instanța de control judiciar la data ținerii A.G.A., intimata nu avea drept de vot, aceasta fiindu-i suspendat pe cale judecătorească, art. 122 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 stabilind doar că data de referință rămâne valabilă și nu situația în care adunarea generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului.
Cu petiția înregistrată la data de 28 martie 2005, reclamanta a declarat recurs împotriva soluției date în apel, criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susține că au fost interpretate eronat dispozițiile art. 122 din Legea nr. 31/1990, în sensul că legiuitorul a stabilit cu mult mai multe decât dreptul de referință, făcând referire la dreptul acționarilor de a fi înștiințați de convocarea adunării generale de a participa la ședință și de a vota.
Ordonanța privind suspendarea efectelor contractului de cesiune nu poate produce efecte retroactive cu privire la data de referință.
Recursul este nefondat.
Problema de drept cu care au fost confruntate instanțele a fost aceea de a stabili dacă la data convocării celor două adunări generale ordinare din 20 și 21 februarie 2000, reclamanta recurentă avea drept de vot pentru 76,46 % din capitalul social, față de data de referință, 7 februarie 2000 și data suspendării efectelor actului de cesiune, 11 februarie 2000, contract prin care i s-a cesionat pachetul de acțiuni.
Potrivit art. 122 alin. (2) (actual numit art. 123) din Legea nr. 31/1990 prevede că "administratorul unic sau consiliul de administrație, după caz, va stabili o dată de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați și să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va rămâne valabilă și în cazul în care adunarea generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului".
Din economia textului precizat rezultă că data de referință are în vedere acționarii îndreptățiți să fie înștiințați deci cei care fac dovada calității de acționar care-i dă și dreptul la vot.
Aceste reglementări au în vedere calitatea de acționar la data de referință fără să se precizeze ce se întâmplă în cazul pierderii sau suspendării calității de acționar, singura mențiune privind numai faptul că data de referință rămâne valabilă și în cazul în care adunarea generală este convocată din nou.
Probele dosarului relevă faptul că după stabilirea datei de referință, 7 februarie 2000, s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească suspendarea contractului de cesiune care conferea reclamantei recurente calitatea de acționar majoritar, 11 februarie 2000.
Ori, dreptul de vot este strâns legat de participarea la capitalul social, iar calitatea de acționar conferă dreptul acționarilor de a participa la adunarea generală.
Este adevărat că hotărârea judecătorească din 11 februarie 2000 produce efecte pentru viitor, dar la data ținerii adunării generale, 21 februarie 2000, reclamantei recurente îi erau suspendate drepturile derivând din contractul de cesiune, respectiv dreptul de acționar majoritar ce-i conferea și dreptul de vot.
Este adevărat că la data de 7 februarie 2000, dată de referință reclamanta recurentă era îndreptățită să fie înștiințată, dar la data ținerii adunării generale era suspendată calitatea de acționar majoritar și implicit dreptul la vot.
Față de cele arătate rezultă că hotărârea pronunțată este conformă cu dispozițiile legale în materie, criticile formulate fiind nejustificate.
în aceste condiții s-au văzut dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4606/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3648/2005. Comercial → |
|---|
