ICCJ. Decizia nr. 3476/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 896/ C din 14 aprilie 2004 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și în consecință a respins cererea reclamanților D.M., D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S.C., S.V. și B.G. în contradictoriu cu pârâții SC A.C. SA Brașov, P.G., D.N.
A obligat reclamanții să plătească pârâtei SC A.C. SA Brașov, suma de 90.000.000 lei cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepțiile lipsei de interes legitim și a lipsei calității procesuale active, excepții de fond, absolute și dirimante sunt întemeiate urmând a fi admise.
Astfel, contractul de cesiune de acțiuni a cărei anulare se solicită a fost încheiat între pârâții P.G. și D.N., reclamanții nefiind parte în raportul juridic dedus judecății. Se apreciază că în cauză reclamanții nu au făcut dovada existenței interesului ca în condițiile de exercitare a acțiunii precum și a cerințelor acestuia, respectiv un interes legitim, personal și direct, născut și actual, nerezultând folosul practic care să-i vizeze pe reclamanți întrucât în caz de declararea nulității actului juridic efectele se produc în patrimoniul părților contractante și nu în cel al reclamanților.
Mai mult, A.A.C. P.A.S. nu mai poate face o distribuire de acțiuni, acestea fiind atribuite în anul 1995 și ulterior achitate, fapt pentru care asociația este dizolvată și în curs de lichidare. Pe de altă parte, instanța apreciază că motivele invocate în acțiune conduc doar la nulitate relativă și nu absolută a actului atacat (nulitate ce poate fi evocată doar de părțile contractante și numai în termen de 3 ani de la perfectarea lor) întrucât în aceste motive nu vizează încălcarea unor norme imperative care apără interese generale a căror nerespectare să conducă la sancțiunea nulității absolute, iremediabile a actului atacat.
împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel reclamantul D.M. în nume propriu și ca mandatar al reclamanților D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S.C., S.V., B.G., iar în dezvoltarea motivelor de apel se arată că instanța în mod greșit a admis atât excepția lipsei calității procesuale cât și excepția lipsei de interes calitatea procesuală este justificată întrucât s-a solicitat constatarea nulității absolute a actului de cesiune încheiat între părți, astfel că această calitate o poate avea și un terț, iar în aceste condiții, reclamanții au și interes.
Interesul legitim rezultă din faptul că acțiunile sunt nominative și pe durata existenței asociației se pot transmite între membrii asociației sub supraveghere și aprobarea Consiliului de Administrație al asociației.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 230 din 12 octombrie 2004, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei sale de interes și a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 896/ C din 14 aprilie 2004 a Tribunalului Brașov, pe care a anulat-o și a acordat termen pentru evocarea fondului cauzei.
împotriva acestei decizii pronunțate în apel au declarat recurs pârâții SC A.C. SA și P.G., solicitând, ambii admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii excepției lipsei de interes a reclamanților și respingerea apelului declarat de aceștia.
Cu ocazia judecării recursurilor, înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității acestor recursuri și a pus-o în discuția părților.
Examinând cele două recursuri prin prisma excepției invocate înalta Curte constată că această excepție este întemeiată și că recursurile sunt inadmisibile.
în conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel, găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.
în redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin O.U.G. nr. 138/2000, în situația în care prima instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotărârea atacată și dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.
Rațiunea modificării prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a fost aceea de a evita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părțile de un grad de jurisdicție, datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.
Evocarea fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului și, atâta timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărâre definitivă, astfel cum prevede art. 297 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
în atare situație, decizia prin care a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru judecarea în fond a cauzei are caracterul unei hotărâri intermediare și nu este, deci, susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.
Față de acestea înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursurile declarate în cauză ca inadmisibile.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3968/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3567/2005. Comercial → |
|---|
