ICCJ. Decizia nr. 3493/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei Curți, petenta SC M.S. SRL Brăila a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC I.M.B. SA, prin lichidator judiciar SC S.Q. SRL Bacău, revizuirea deciziei 23/ R din 14 februarie 2005 a Tribunalului Brăila, anularea acesteia și suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere până la soluționarea cererii.
în motivarea cererii revizuienta a susținut că prin încheierea din 19 martie 2003, Judecătoria însurăței a încuviințat cererea de executare silită formulată de creditoarea SC M.S. SRL împotriva debitoarei SC I.M.B. SA, în baza sentinței civile nr. 339 din 14 mai 1999 și a contractului de cesiune de creanță din 30 aprilie 2003.
Apelul formulat de SC I.M.B. SA, prin lichidator judiciar, împotriva acestei încheieri, a fost respins prin decizia nr. 268 din 24 iunie 2003 de către Tribunalul Brăila.
Prin decizia nr. 952/ R din 14 octombrie 2003, Curtea de Apel Galați, a respins ca nefondat recursul declarat de SC I.M.B. SA, prin lichidator judiciar, apreciindu-se că executarea a fost finalizată, iar suspendarea prevăzută de art. 35 din Legea 64/1995, nu operează de drept în lipsa unei cereri de constatare a stării de faliment.
Se mai arată că executarea s-a finalizat prin adjudecare la licitația publică din 2 iulie 2003, dată de la care s-a întocmit actul de adjudecare și de punere în posesie.
SC I.M.B. SA a promovat prin lichidatorul judiciar, contestație la executare prevalându-se de nerespectarea dispozițiilor art. 35 din Legea 64/1995.
Prin sentința civilă nr. 331 din 23 septembrie 2003 Judecătoria însurăței a respins ca rămasă fără obiect contestația la executare.
Tribunalul Brăila, ignorând decizia irevocabilă a Curții de Apel Galați, prin decizia nr. 23/R/2005, a admis recursul SC I.M.B. SA și a anulat formele de executare întocmite de executorul judecătoresc, motivat de suspendarea oricăror acțiuni față de un debitor aflat în faliment.
în concluzie, se susține că sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., existând contrarietate de hotărâri, și să se anuleze ultima hotărâre, respectiv decizia nr. 23/R/2005 a Tribunalului Brăila.
SC I.M.B. SA, prin lichidator judiciar SC S.Q. SRL Bacău, prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată ca nefondată, susținând în esență că între cele două hotărâri nu există decât identitate de părți și nu și de cauză și de obiect.
în vederea soluționării cererii de revizuire au fost atașate dosarele în care s-au pronunțat hotărârile anterior menționate.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că cererea de revizuire nu este fondată.
Astfel, potrivit art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, respectiv dacă s-a încălcat principiul puterii lucrului judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri.
Cu alte cuvinte, pentru existența acestui motiv de revizuire se cere să existe identitate de părți, de cauză și de obiect.
Revenind la cauză se constată că motivul de revizuire nu este fondat, având în vedere că între cele două decizii (decizia nr. 23/ R din 14 februarie 2005 a Tribunalului Brăila și respectiv decizia nr. 952/ R din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Galați) nu există identitate de cauză și de obiect, ci doar de părți.
Astfel, primul litigiu a avut ca obiect încuviințarea executării silite formulate de SC M.S. SA a unei hotărâri judecătorești întemeiată pe dispozițiile art. 3731C. proc. civ.
Al doilea litigiu a avut ca obiect o contestație la executare formulată de SC I.M.B. SA și îndreptată împotriva actelor de executare, contestație întemeiată pe dispozițiile art. 399 și următoarele C. proc. civ.
Totodată, din motivarea cererii de revizuire, rezultă, practic, că se invocă existența contradictorialității între considerentele hotărârilor menționate și nu între dispozitive.
Cu alte cuvinte, revizuienta a încercat să acrediteze ideea că puterea lucrului judecat reiese din considerentele hotărârilor, care doar lămuresc dispozitivul (respectiv, referirile făcute în considerente cu privire la aplicabilitatea sau nu a dispozițiilor art. 35 din Legea 64/1995).
Rezultă că pentru admisibilitatea cererii de revizuire, trebuie îndeplinită și o altă condiție, respectiv contrarietatea trebuie să existe între dispozitivele celor două hotărâri și nu între considerentele acestora.
în consecință, s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată, conform art. 326 și urm. C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3489/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3488/2005. Comercial → |
|---|
