ICCJ. Decizia nr. 3529/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3529/2005
Dosar nr. 922/2005
Şedinţa de la 9 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 31 martie 2004, SC A. SA Chilia Veche, prin lichidator SC C. SRL Brăila, a solicitat validarea popririi înfiinţată de executorul judecătoresc V.I., în dosarul nr. 19/2004, împotriva debitorului C.J.T.
S-a arătat că, la data de 13 februarie 2004, la cererea creditoarei SC A. SA Chilia Veche, prin lichidatorul SC C. SRL Brăila, a fost înregistrat dosarul de executare nr. 19/2004, în baza titlului executoriu reprezentat de încheierea judecătorului sindic din 30 mai 2003, pronunţată în dosarul nr. 5/1999, pentru recuperarea sumei de 917.342.500 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor, conform anexei nr. 1 la HG nr. 1360/2001.
După emiterea somaţiei la cererea creditoarei, în baza art. 452 şi următoarele C. proc. civ., s-a înfiinţat poprire asupra veniturilor debitoarei.
De la data înfiinţării şi până la data formulării cererii de validare a popririi, terţul poprit nu a virat în contul creditoarei nici o sumă de bani.
Prin sentinţa nr. 1554 din 8 iunie 2004, Judecătoria Tulcea a admis cererea, a validat poprirea şi a obligat preşedintele C.J.T. la plata către SC A. SA Chilia Veche, prin lichidator SC C. SRL Brăila a sumelor datorate potrivit încheierii din 30 mai 2003, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 5/1999, judecător sindic V.A., reţinând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 460 C. proc. civ.
Împotriva hotărârii instanţei de executare, debitorul – urmărit C.J.T. a declarat apel, invocând lipsa calităţii de debitor.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia nr. 309/ COM din 4 noiembrie 2004, a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată, împrejurare în raport de care în mod corect s-a dispus validarea popririi.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, C.J.T. a declarat recurs, invocând cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
S-a susţinut că hotărârea este nelegală şi netemeinică, în sensul că instanţele nu au făcut o analiză judicioasă a probelor administrate, din care rezultă că se solicită o sumă reprezentând contravaloarea unor bunuri rămase în proprietate SC A. SA, aşa încât validarea poartă asupra unei popriri lipsite de obiect.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea căii de atac exercitate şi modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi schimbării în tot a hotărârii instanţei de executare, în sensul respingerii cererii de înfiinţare şi validare a popririi.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin încheierea din 30 mai 2003 (dosarul de fond), cu referire la creditorul C.J.T., s-a dispus „încheierea protocolului în vederea predării – primirii bunurilor ce fac obiectul HG 130/2001, din averea debitoarei SC A. SA Chilia Veche .."
Din dispozitivul încheierii menţionate rezultă că stabilirea unei obligaţii de a face care implică faptul personal al debitoarei.
Ori, o astfel de obligaţie, potrivit art. 5803 C. proc. civ., se realizează pe alte căi, respectiv prin „amenzi civile" ca mijloc de constrângere.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 452 C. proc. civ., rezultă că poprirea vizează o creanţă având ca obiect o sumă de bani.
Din încheierea menţionată nu rezultă întinderea titlului de creanţă pe care SC A. SA l-ar avea împotriva C.J.T.
Ca atare, încheierea invocată de SC A. SA nu constituie un titlu executoriu în sensul legii execuţionale, constatând un drept de creanţă, susceptibil a fi executat silit pe calea indirectă a popririi.
În fine, potrivit art. 460 alin. (2) C. proc. civ. „instanţa va cita creditorul urmăritor, debitorul şi terţul poprit şi, dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terţul poprit să plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar va hotărî desfiinţarea popririi."
C.J.C. a susţinut constant că nu datorează nici o sumă de bani şi a prezentat înscrisuri cu care tinde a dovedi că poprirea înfiinţată, privind bunuri rămase în proprietatea SC A. SA, este lipsită de obiect.
SC A. SA nu a făcut dovada că este titular al titlului executoriu, susceptibil de executare prin poprire.
Ca atare, nu au fost dovedite ca fiind întrunite condiţiile executării silite în modalitatea popririi şi, mai mult, din actele dosarului nu rezultă însăşi legitimarea procesuală a părţilor.
Drept urmare, respingând apelul şi menţinând hotărârea instanţei de executare, prin care s-a validat poprirea în condiţiile arătate, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre supusă cazului de modificare, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurent.
În concluzie, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată, în sensul că va admite apelul declarat de aceeaşi parte şi va schimba în tot sentinţa dată de instanţa de executare, în sensul că va respinge cererea de validare a popririi şi va respinge cererea de înfiinţare a popririi, respectiv, va desfiinţa poprirea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul C.J.T., împotriva deciziei civile nr. 309/ COM din 4 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, pe care o modifică, admite apelul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei civile nr. 1554 din 8 iunie 2004 a Tribunalului Tulcea pe care o schimbă în sensul că respinge cererea de înfiinţare a popririi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3526/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3539/2005. Comercial → |
|---|
