ICCJ. Decizia nr. 3548/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3548/2005
Dosar nr. 9468/2004
Şedinţa publică din 10 iunie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 10954/2001 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, reclamanta SC R.A.D.C. SA, prin lichidator judiciar M.D., a chemat în judecată pe pârâţii D.F., R.I., Ş.L., U.A., M.M.C., M.C. şi SC D.I. SRL, solicitând obligarea acestora la plata următoarelor sume de bani: D.F. – 271.885.804 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor nejustificate ca urmare a predării şi lichidării A.R.F. din cadrul SC R.A.D.C. SA: 17.268.654 lei pierdere conform bilanţului încheiat la 11 mai 2001 de comisia de lichidare; 112.200.000 lei retribuţie lichidator pe care acesta nu a plătit-o; D.F., R.I. şi Ş.L., în solidar, pentru 166.384.742 lei, reprezentând produse livrate şi sume încasate pentru SC G. SRL Secaria; U.A. – 33.314.617 lei, reprezentând retribuţie lichidator şi pierderi înregistrate; M.M.C. - 6.322.197 lei pierdere înregistrată conform bilanţului de la 22 mai 2001; SC D.I. SRL – 135.458.017 lei pierderi înregistrate, conform bilanţului de la 11 mai 2001 şi retribuţie lichidator.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1073, 1075 şi 1077 C. civ. şi art. 42-48 din Legea nr. 64/1995, republicată.
Prin sentinţa civilă nr. 1836 din 23 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin Judecătorul sindic, admite cererea creditoarei SC R.A.D.C. SA, aşa cum a fost precizată şi obligă pârâţii să suporte o parte din pasivul societăţii debitoare SC R.A.D.C. SA, după cum urmează: D.F. suma de 307.980.495 lei, 33.314.617 lei şi SC D.I. SRL suma de 135.458.017 lei.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâţii care au arătat că hotărârea s-a pronunţat cu încălcarea competenţei materiale. Astfel, secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti, a fost competentă să soluţioneze litigiul, fiind vorba despre creanţe izvorâte din executarea unui contract de asociere în participaţiune şi, ca urmare, cererea trebuia să fie timbrată şi judecată cu administrarea probatoriilor în procedura contencioasă comună.
Prin Decizia comercială nr. 1108 din 20 iunie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis recursurile declarate de SC D.I. SRL, R.I., D.F. şi U.A., a casat sentinţa civilă menţionată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit art. 44 din Legea nr. 64/1995, lichidatorul poate introduce la tribunal acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitori în dauna creditorilor în cei trei ani anterior deschiderii procedurii.
De asemenea, potrivit art. 124 alin. (1) din lege, tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societăţii sau al unei societăţi cu răspundere limitată ajunsă în încetare de plăţi, să fie suportată de către acei membri ai organelor de conducere care au contribuit la ajungerea societăţii în această situaţie.
Din coroborarea textelor de lege, Curtea a reţinut că pentru a introduce o acţiune, în temeiul Legii nr. 64/1995 este necesar ca persoana juridică să fie societate comercială, ceea ce nu este cazul în speţă.
În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei nu aparţine Judecătorului sindic, ci instanţei de drept comun, respectiv secţiei a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti.
La rejudecarea cauzei în fond după casare, s-a format dosarul nr. 15465/2003 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Prin sentinţa comercială nr. 2957 din 1 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia netimbrării şi a anulat ca netimbrată cererea reclamantei pe care a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.171.000 lei către pârâtul R.I. şi de 44.171.000 lei către pârâta SC D.I. SRL.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că reclamantei nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 din Legea 64/1995, pentru că SC R.A.D.C. SA nu este societate comercială în sensul dispoziţiilor Legii 31/1990, astfel că acţiunea nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta.
Prin Decizia comercială 256 din 3 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei, răspunzând punctual criticilor formulate de aceasta.
Astfel, s-a reţinut că acţiunea are ca obiect pretenţii patrimoniale, ca rezultat al unor nereguli săvârşite de pârâţi în calitate de asociaţi ai A.R.A.D. Floreşti, în care asociat a fost şi reclamanta.
Asocierea în participaţiune nu conduce la crearea unei persoane juridice, astfel că nu-i sunt aplicabile art. 42 din Legea nr. 64/1995, privind scutirea de taxă judiciară de timbru a acţiunilor introduse de lichidatori.
Dizolvarea şi lichidarea unei asociaţiuni în participaţiune se fac potrivit dispoziţiilor de drept comun şi nu în condiţiile prevăzute de art. 64/1995.
De asemenea, s-a reţinut că reclamanta a fost legal citată la tribunal, la termenele acordate a fost prezent reprezentantul acestuia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs, timbrat, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 42 din Legea 64/1995, care prevăd că toate acţiunile şi cererile introduse de lichidatorul judiciar sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se susţine că greşit s-a dispus anularea ca netimbrată a acţiunii, în condiţiile în care tribunalul nu s-a pronunţat cu privire la contestaţia referitoare la timbraj.
Recurenta a invocat că procedura de citare la instanţa de fond a fost viciată.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate de reclamantă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, Decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică.
Astfel, se constată că în cauză s-a solicitat atragerea răspunderii personale a unor persoane în calitate de administratori ai unei asociaţii în participaţiune, respectiv A.R.A.D. Floreşti, fără ca aceasta să aibă calitatea de comerciant, respectiv de societate comercială.
Potrivit art. 253 C. com., asociaţiunea în participaţiune nu are personalitate juridică, spre deosebire de societăţile comerciale care au personalitate juridică, ceea ce le conferă calitatea de subiect de drept de sine stătător.
În consecinţă, A.R.A.D. Floreşti nu este o societate comercială în sensul Legii 31/1990, pentru a-i fi aplicabile dispoziţiile Legii 64/1995 (art. 1 din Legea 64/1995, prevede că legea se aplică comercianţilor persoane fizice şi societăţi comerciale).
Pe cale de consecinţă, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 42 din Legea 64/1995, privind scutirea de taxele de timbru a acţiunilor introduse de lichidator (de altfel, dizolvarea şi lichidarea unei asociaţiuni în participaţiune se face după regulile de drept comun).
În aceste condiţii, soluţia de anulare a acţiunii ca netimbrată, în condiţiile art. 20 din Legea 146/1997, este legală şi temeinică.
Recurenta a invocat că procedura de citare a acesteia la instanţa de fond a fost viciată, motiv pentru care nu a putut să-şi facă apărările în ceea ce priveşte obligaţia timbrării stabilită de instanţă.
Acest motiv de recurs a constituit şi motiv de apel, Curtea de Apel Bucureşti răspunzând punctual asupra acestor critici reiterate şi în recurs, constatând că procedura de citare a fost legal îndeplinită (de altfel, reprezentantul reclamantei a fost prezent în instanţă şi a avut posibilitatea de a formula eventuale apărări şi excepţii).
Cel de al treilea motiv de recurs, referitor la omisiunea instanţei de fond de a soluţiona contestaţia reclamantei referitoare la taxa de timbru, a fost invocat pentru prima dată în această cale de atac, iar din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că ar fi şi formulat o astfel de contestaţie.
În consecinţă, constatând că recursul este nefondat, Înalta Curte, conform art. 312 C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.A.D.C. SA prin lichidator judiciar SC A.G.E. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 256 din 3 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3545/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3550/2005. Comercial → |
|---|
