ICCJ. Decizia nr. 3545/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3545/2005
Dosar nr. 432/2005
Şedinţa de la 9 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1507 din 21 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC M. SA Ploieşti, în promovarea cererii reconvenţionale, invocată de reclamantă. A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC M.H. SRL cu sediul în Ploieşti, împotriva pârâtei SC M. SA cu sediul în Ploieşti, în sensul că a obligat societatea pârâtă să nu dispună măsuri sau acţiuni de natură a obstrucţiona desfăşurarea normală a activităţii reclamantei în spaţiul situat în incinta C.G.C. Ploieşti, referitor la căi de acces, spaţiul comercial şi utilităţi comune. De asemenea a fost respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată şi a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de SC M. SA, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a stabilit că reclamanta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC M. SA în promovarea cererii reconvenţionale şi faţă de această excepţie s-a constatat că, la data de 8 mai 1997 a fost încheiat contractul de asociere în participaţiune între părţi, împrejurare care confirmă raportul contractual născut între aceste două societăţi şi justifică calitatea procesuală activă în promovarea cererii reconvenţionale.
Prin contractul de asociere în participaţiune din 8 mai 1995 SC M. SA a închiriat reclamantei SC M.H. SRL imobilul situat în C.G.C., pe o perioadă de 5 ani. La data de 27 iulie 2001, prin sentinţa civilă nr. 1063, Tribunalul Prahova a obligat pârâta să încheie contract de vânzare – cumpărare pentru activul comercial situat în cadrul R.M. din C.G.C. Ploieşti, deţinut de reclamantă, cu plata preţului în rate, după deducerea investiţiilor efectuate în spaţiul comercial de către reclamantă, iar în caz contrar, a obligat pârâta la daune cominatorii pe zi de întârziere de 50.000.000 lei, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la perfectarea contractului. Faţă de această hotărâre judecătorească s-a impus obligarea societăţii pârâte să nu dispună măsuri sau acţiuni de natură a obstrucţiona desfăşurarea normală a activităţii reclamantei în spaţiul situat în incinta C.G.C. Ploieşti, referitor la căile de acces, spaţiu comercial şi utilităţi comune. S-a mai respins în rest acţiunea ca neîntemeiată deoarece tulburarea adusă reclamantei prin oprirea funcţionării lifturilor a fost întreruptă de către pârâtă, în prezent aceasta folosind spaţiul potrivit cu destinaţia şi în condiţiile stabilite prin contractul de asociere în participaţiune, astfel că, nu se justifică acordarea de daune cominatorii pe zi de întârziere.
Cererea reconvenţională a fost respinsă, cu motivarea că, deşi contractul încheiat între părţi avea un termen de 5 ani, pârâta nu l-a denunţat cu 60 de zile înainte de expirarea termenului, acceptând tacita relocaţiune şi mai mult decât atât, s-a constatat că înainte de expirarea termenului, a intervenit sentinţa nr. 1063 din 27 iulie 2001, prin care pârâta era obligată să-i vândă reclamantei spaţiul în litigiu. Nu există motiv de reziliere a contractului pentru neexecutarea din partea reclamantei în sensul neplăţii redevenţei stabilită, întrucât prin O.P. depuse la dosar se constată că aceasta şi-a îndeplinit obligaţia contractuală.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 794 din 12 noiembrie 2004 a admis apelul formulat de apelanta pârâtă SC M. SA, împotriva sentinţei nr. 1507 din 21 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că a schimbat în tot sentinţa apelată şi pe fond a respins acţiunea formulată de reclamanta SC M.H. SRL şi a fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta SC M. SA. De asemenea a fost dispusă rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 8 mai 1997, încheiat între părţi şi evacuarea reclamantei – intimate din C.G.C. Ploieşti.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că a respins excepţia invocată de intimată privind tardivitatea formulării apelului, motivat de faptul că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării hotărârii.
În sentinţa apelată s-a reţinut greşit că reclamanta a plătit redevenţa stabilită, întrucât, din actele depuse la dosar, rezultă că această redevenţă a fost achitată numai până în luna decembrie 2003, iar sumele aferente începând cu luna ianuarie şi până în prezent, nefiind achitate de reclamantă, aşa cum de altfel, recunoaşte şi aceasta. Între părţi s-a încheiat un contract cu executare succesivă, reclamanta neîndeplinind obligaţia privind plata redevenţei. Punerea în întârziere a acesteia s-a făcut prin cererea de chemare în judecată, reclamanta neachitând nici până în prezent sumele pe care le datora pârâtei în temeiul contractului, deşi aceasta i-a pus la dispoziţie spaţiul ce a făcut obiectul convenţiei.
S-a apreciat că este lipsit de relevanţă cui aparţine culpa în neexecutarea sentinţei civile nr. 1063 din 27 iulie 2001, deoarece instanţa nu a fost investită cu o astfel de cerere, iar în contractul de asociere erau prevăzute clauze pe care fiecare parte trebuia să le îndeplinească. Excepţia de neexecutare a contractului, invocată de intimată, constând în aceea că apelanta cu rea credinţă nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract şi nu i-a vândut spaţiul în litigiu, nu a putut fi reţinută întrucât prin contract nu a fost asumată o asemenea obligaţie. Intimata nu poate invoca excepţia de neexecutare a contractului motivat de faptul că apelanta nu a executat sentinţa civilă, deoarece pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului este necesar ca obligaţiile reciproce ale părţilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract. Ca efect al rezilierii contractului s-a dispus şi evacuarea intimatei – reclamante din C.G.C. Ploieşti.
Împotriva deciziei nr. 794 din 12 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC M.H. SRL Ploieşti, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că în mod greşit a fost respinsă excepţia tardivităţii apelului declarat de SC M. SA, instanţa de apel a făcut o greşită interpretare a actului juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, greşit a fost soluţionată excepţia de neexecutare a contractului faţă de cererea reconvenţională, a fost aplicată greşit legea referitor la admiterea recursului, care poate fi cerută numai de proprietar, a fost motivată insuficient legitimitatea procesuală activă a SC M. SA în susţinerea cererii reconvenţionale, greşit s-a dispus rezoluţiunea contractului de asociere, greşit s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile rezoluţiunii contractului de asociere precum şi împrejurarea că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC M. SA Ploieşti a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta SC M.H. SRL, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că sentinţa nr. 1507 din 21 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost comunicată către pârâta SC M. SA, conform dovezii de primire şi a procesului verbal de predare, la data de 23 iulie 2004, prin afişarea actului pe uşa principală a locuinţei destinatarului, cu menţiunea că nu a fost găsită nici o persoană. Adresa la care s-a efectuat comunicarea, respectiv Piaţa Mihai Viteazul, nu au indicată în mod clar litera, nefiind posibilă o diferenţiere în acest sens. A fost dată o eficienţă juridică maximă dispoziţiilor cuprinse în art. 921 C. proc. civ., în conformitate cu care comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societăţilor, care potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată, la termen, lipsa oricărei persoane la sediul acestora. În mod constant, atât doctrina cât şi practica judiciară au stabilit că simpla menţiune făcută în procesul verbal, că citaţia s-a afişat pe uşa imobilului fără a se arăta şi apartamentul, face ca în cazul imobilelor cu mai multe etaje şi apartamente procedura de citare să fie considerată nulă, deoarece nu se poate verifica dacă afişarea s-a făcut pe uşa locuinţei proprii a celui citat (V.M.C., Tratat teoretic şi practic de procedură civilă). Pe dovada de comunicare, cum bine a sesizat instanţa de apel, nu s-a indicat exact nici locul afişării, astfel că din modul în care agentul procedural a înscris menţiunile pe dovada de comunicare, nu rezultă cu certitudine că sentinţa a fost comunicată pârâtei, aceasta aflându-se în termenul legal de promovare a căii de atac a apelului.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor au fost stabilite, de instanţa de apel şi adevăratele raporturi juridice dintre părţi în cadrul contractului de asociere în participaţiune din 8 mai 1997, având ca obiect comercializarea de mobilier, produse electronice, electrotehnice şi produse de uz îndelungat, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, precum şi posibilităţile de soluţionare a litigiilor. Obligaţia reclamantei consta, în esenţă, în aceea că va ceda pârâtei 5 % din desfacerea realizată, dar nu mai puţin de 39.000.000 lei inclusiv T.V.A. lunar, iar neplata la timp a sumelor datorate atrăgând penalităţi de întârziere. Sancţiunea nerespectării acestor clauze, conform voinţei părţilor, conduce la rezilierea de drept unilaterală a contractului.
Amplu argumentat şi bine motivat au fost expuse toate considerentele care au condus la admiterea cererii reconvenţionale formulată de SC M. SA Ploieşti, prin care s-a cerut rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 18 mai 1997, urmată de evacuarea reclamantei din spaţiul deţinut. Din verificarea documentaţiei existente la dosar, a rezultat că principala obligaţie asumată contractual de reclamantă, în art. 3.5, aceea de a plăti procentul de 5 % din desfacerea realizată dar nu mai puţin de 39 milioane lei inclusiv T.V.A., lunar, nu a fost adusă la îndeplinire. Astfel, începând cu data de 1 ianuarie 2004 nu a mai fost asigurată plata redevenţei lunare, fiind lipsită de finalitate obligaţia asumată de reclamantă, făcând aplicabile dispoziţiile art. 1020 – 1021 C. civ., care stabilesc că întotdeauna în contractele sinalagmatice, condiţia rezolutorie este subînţelesă, în caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său.
Legitimitatea procesuală activă a SC M. SA, privind cererea reconvenţională rezultă din calitatea de parte în contractul de asociere în participaţiune din 8 mai 1997, argument suficient care îi conferă toate prerogativele care decurg din acest aspect, inclusiv acela de a cere evacuarea reclamantei din spaţiul deţinut. Nici critica referitoare la împrejurarea că în această pricină există două decizii pronunţate în apel, date de aceiaşi instanţă, între aceleaşi părţi, nu poate fi primită, deoarece obiectul este diferit.
Raţiunile juridice şi argumentele expuse anterior, fac ca toate criticile formulate de reclamanta SC M.H. SRL cu sediul social în Ploieşti să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat, nefiind îndeplinite nici una din condiţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 794 din 12 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.H. SRL Ploieşti, împotriva deciziei nr. 794 din 12 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3544/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3548/2005. Comercial → |
|---|
