ICCJ. Decizia nr. 3583/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată în ședința Camerei de Consiliu de la 10 august 2004, Judecătoria Călărași a încuviințat executarea silită solicitată de creditoarea G.A.L., împotriva debitoare SC S. SA Călărași, pentru recuperarea sumei de 4.000.000 dolari S.U.A. în echivalent în lei la data plății, precum și cheltuieli de executare.
La pronunțarea soluției instanța de fond a reținut că în cauză sunt întrunite cerințele art. 3731C. proc. civ., creanța pentru care s-a solicitat pornirea executării silite rezultând din contractul de cesiune din 23 iulie 2004.
împotriva acestei soluții a promovat apel pârâta criticile privind modul de interpretare de către instanța de fond a contractului de cesiune de creanță din 23 iulie 2004, acesta neconstituind titlu executoriu în condițiile legii.
A mai susținut că executarea silită a cărei pornire a fost încuviințată prin încheierea atacată este nulă, întrucât A.V.A.S. a început din anul 2003 executarea creanței preluate la datoria publică instituind sechestru asupra tuturor bunurilor debitoarei în speță fiind incidente dispozițiile art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 695 din 25 noiembrie 2004, a admis apelul, a schimbat în tot încheierea pronunțată și a respins cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că înscrisul în baza căruia s-a încuviințat executarea silită respectiv contractul de cesiune nu este investit cu formulă executorie fiind încălcate dispozițiile art. 372 C. proc. civ.
Cu petiția înregistrată la data de 14 februarie 2005, reclamanta a declarat recurs criticile vizând aspectele de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
Se susține că s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel pronunțând o hotărâre cu nesocotirea dispozițiilor relative la citare, respectiv deși apărătorul societății a încunoștințat instanța că nu are mandat de reprezentare în cauză și societatea nu are ales la adresa cabinetului s-a trecut la judecata cauzei.
De asemenea se arată că s-au încălcat dispozițiile legale, titlul în baza căruia s-a cerut executarea silită fiind o hotărâre judecătorească respectiv ordonanța privind somația de plată și nu contractul de cesiune.
Recursul este nefondat.
Așa cum rezultă din încheierea ședinței publice din 18 noiembrie 2004, instanța de apel a luat în discuție cererea depusă de apărătorul intimatei - reclamante și justificat s-a apreciat că procedura a fost legal îndeplinită cu intimata - recurentă atâta timp cât nu s-a făcut dovada că ar fi avut un mandat limitat sau eventual că ar fi renunțat la acesta cu respectarea dispozițiile art. 72 alin. (2) C. proc. civ. și nici nu s-a adus la cunoștința instanței eventuala schimbare a adresei așa cum prevede art. 98 C. proc. civ.
Cu privire la fondul cauzei, criticile formulate nu pot fi reținute întrucât s-a cerut executarea silită în baza contractului de cesiune, acesta dând legitimitate procesuală activă recurentei, ordonanța de somație de plată privind altă creditoare.
Așa cum a reținut și instanța de apel potrivit art. 372 C. proc. civ., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris, care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Pornirea executării silite este condiționată de legiuitor de obligația prealabilă, ce revine creditorului, de a investi cu formulă executorie înscrisul evocat cu titlu executoriu.
în speță contractul de cesiune nu a intrat în categoria cazurilor limitativ enumerate de art. 374 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., situație în care soluția instanței de apel a fost legală și temeinică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3578/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3576/2005. Comercial → |
|---|
