ICCJ. Decizia nr. 3578/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 812 din 19 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul C.L.M. Botoșani - D.S.P. Botoșani, cu sediul în municipiului Botoșani, împotriva pârâtei SC L. SRL cu sediul social în Botoșani. De asemenea a fost respinsă și cererea reconvențională.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit contractului de folosință loc public din 14 aprilie 2003, reclamanta a închiriat pârâtei un spațiu în hala Centrală, pentru comercializarea de carne proaspătă, în contract fiind stabilite clauze referitoare la preț, modalități și termen de plată. Prin nota de constatare din 9 mai 2003 personalul reclamantei a constatat că s-a schimbat destinația spațiului prevăzut în contract. Pe de altă parte reclamanta a procedat la emiterea unei alte hotărâri privind regulamentul licitațiilor, prin care pârâta putea valorifica în spațiul închiriat și preparate din carne. Astfel, a intervenit un motiv temeinic ca părțile să readapteze contractul față de noile dispoziții privind închirierea de locuri publice, neimpunându-se rezilierea contractului, iar cererea reconvențională devine nefondată cât timp soluționarea obiecțiunilor la contract din partea beneficiarului pot fi soluționate de comun acord.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 7 din 29 ianuarie 2004 a dispus anularea ca insuficient timbrat a apelului declarat de reclamantul C.L.M. Botoșani - D.S.P., împotriva sentinței nr. 812 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, cu motivarea că deși legal citat cu mențiunea de a plăti diferența de taxă judiciară de timbru de 40.000 lei, în baza art. 11 din Legea nr. 146/1997, apelantul nu s-a conformat acestor obligații.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială prin decizia nr. 4288 din 3 noiembrie 2004, a admis recursul declarat de reclamantul C.L.M. Botoșani - D.S.P., împotriva deciziei nr. 7 din 29 ianuarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, a casat decizia recurată și a trimis cauza la aceiași instanță pentru judecarea apelului, pentru considerentul că raportat la dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că hotărârea atacată este nulă, recurenta a fost evident vătămată, necunoscând că trebuie să completeze taxa de timbru.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscală, prin decizia nr. 15 din 24 februarie 2005, în rejudecarea apelului, a respins ca nefondat apelul declarat de C.L.M. Botoșani - D.S.P., împotriva sentinței nr. 812 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ. S-a apreciat că, așa cum dovedește certificatul de înregistrare la C.C.I. Botoșani, pârâta SC L. SRL are ca activitate principală “comerț cu amănuntul al cărnii și al produselor din carne", rezultând că ea este autorizată și în comercializarea preparatelor din carne, împrejurare care a determinat formularea de obiecțiuni la contractul de închiriere ca urmare a licitației la care a participat pentru adjudecarea spațiului comercial. Chiar și caietul de sarcini al reclamantului viza licitații boxe destinate desfacerii cărnii și produselor din carne, iar contractul de închiriere încheiat între părți la data de 24 aprilie 2003, pe termen de o lună, cu posibilitatea prelungirii sale, se înțelege că a fost în mod constant prelungit, reclamantul primind chiria corespunzătoare.
împotriva deciziei nr. 15 din 24 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscală, a promovat recurs reclamantul C.L.M. Botoșani - D.S.P., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că în mod greșit s-a reținut că existența autorizației pentru firma intimată de a comercializa cu amănuntul carne și produse din carne cât și faptul că s-au formulat obiecțiuni la contractul de închiriere, sunt suficiente criterii care să conducă la respingerea acțiunii, în realitate nu au fost respectate clauzele contractuale privind destinația exactă a spațiului, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 din codul procedură civilă.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul declarat de reclamantul C.L.M. Botoșani - D.S.P., urmând a fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, condițiile de utilizare a spațiului comercial, aspectele de natură financiară, termenul, eventuale posibilități de soluționare a diferendelor intervenite, toate acestea așa cum rezultă neîndoios din clauzele contractului de folosință loc public din 14 aprilie 2002, privind spațiul de carne din Piața Centrală.
Amplu argumentat și bine motivat, au fost expuse rațiunile care au determinat corecta apreciere a situației de fapt și de drept și care au condus la respingerea acțiunii reclamantei, în esență reglementările cuprinse în H.C.L. nr. 155 din 31 iulie 2003. Prin această hotărâre a fost aprobat regulamentul de organizare și funcționare a piețelor, tarifele practicate în activitatea de administrare a piețelor precum și regulamentul de organizare a licitațiilor publice pentru închirierea spațiilor din piețe, din al căror context, reiese că au fost abrogate dispoziții contrare hotărârii expuse anterior, iar în conținutul său nu se mai regăsesc restricțiile comercializării produselor din carne (dosar al Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ).
Rațiunile juridice și argumentele expuse, au făcut ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamantul C.L.M. Botoșani - D.S.P. să fie înlăturate ca neîntemeiate, a respins ca nefondat recursul promovat, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 din codul procedură civilă, menținând ca legală și temeinică decizia nr. 15 din 24 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3592/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3583/2005. Comercial → |
|---|
