ICCJ. Decizia nr. 3576/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 25 noiembrie 2003, reclamanta SC L.I. SRL Târgoviște, a chemat în judecată pârâta SC D. SRL Slatina, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 387.131.250 lei, echivalentul a 10.561 dolari S.U.A., sumă încasată fără drept de la reclamantă, precum și rezoluțiunea parțială a contractului din 11 septembrie 1998.
în susținerea pretențiilor reclamanta a arătat că prin contractul încheiat a convenit cu pârâta să execute confecții, având dreptul să înceteze contractul unilateral în cazul în care pârâta nu-și îndeplinea condițiile cu privire la calitatea produselor și termenul de livrare astfel că în baza deficiențelor constatate prin referatele din 9 și 11 decembrie 1998 nu a acceptat plata sumei de 10.561 dolari S.U.A., comunicând pârâtei rezoluțiunea contractului, însă pârâta a procedat la executarea silită, folosindu-se de procedura instituită prin O.G. nr. 5/2001, privind somația de plată și încasând suma în mod necuvenit.
Prin sentința nr. 855 din 15 decembrie 2004, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
în motivarea soluției date instanța de fond a reținut că suma solicitată prin acțiune o reprezintă contravaloarea facturii din 10 ianuarie 1999, privind un număr de 596 rochii ce urmau a fi restituite pârâtei făcându-se mențiunea că suma respectivă se compensează cu facturile emise de SC D. SRL, dar că reclamanta nu a făcut nici o dovadă cu privire la restituirea produselor respective și nici cu privire la deficiențele pretinse.
S-a mai reținut că suma respectivă este inclusă în suma menționată în biletul la ordin din 11 decembrie 1998 și încasată de pârâți în baza unei executări silite față de reclamantă.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect rezoluțiunea parțială a contractului încheiat s-a reținut că la data promovării acțiunii 15 noiembrie 2003, durata contractului era expirată respectiv 11 septembrie 2003.
împotriva acestei soluții au promovat apel ambele părți, criticile reclamantei vizând modul eronat în care instanța de fond a reținut situația de fapt.
Astfel se susține că pârâta a încasat fără drept echivalentul sumei de 10.561 dolari S.U.A. printr-o executare silită bazată pe procedura somației de plată acest titlu executor neconstituind autoritate de lucru judecat.
De asemenea se consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca rămas fără obiect capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului, întrucât fapta pentru care s-a solicitat rezoluțiunea s-a petrecut în timpul derulării contractului.
Pe de altă parte, susține apelanta reclamantă, în mod eronat instanța de fond a reținut că valoarea facturii din 10 ianuarie 1999, privind cele 596 rochii s-ar compensa cu facturile emise de către SC D. SRL, pentru că aceste mărfuri urmau a fi restituite pârâtei, deoarece prestația pârâtei s-a întemeiat pe un contract încheiat în sistem lohn, pârâta executând numai anumite operațiuni pe materialul partenerului extern.
în apelul său, pârâta a criticat sentința motivând că instanța de judecată nu s-a promovat asupra cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 58 din 25 februarie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC L.I. SRL ca nefondat și a admis apelul pârâtei, a modificat sentința criticată și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată fond și apel în sumă de 29.387.500 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut că hotărârea pronunțată în cadrul somației de plată constituie autoritate de lucru judecat având în vedere dispozițiile alin. (2) al art. 10 din O.G. nr. 5/2001 potrivit cărora în cadrul contestației la executare debitorul poate invoca apărări de fond.
De asemenea s-a reținut că instanța de fond a reținut corect că la data introducerii acțiunii contractul încheiat își încetase efectele, astfel că nu se poate cere rezoluțiunea unui contract al cărui termen de valabilitate expirase.
în ce privește apelul pârâtei, instanța de apel a reținut că potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Cu petiția înregistrată la data de 14 martie 2005, reclamanta SC L.I. SRL a declarat recurs invocând motive de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ.
Se susține că în mod eronat i-a fost respinsă proba cu expertiză tehnică solicitată întrucât partenerul extern a refuzat produsele executate pentru lipsuri calitative, existând la dosar notele de constatare ale acestuia.
De asemenea recurenta critică modul de interpretare a dispozițiilor O.G. nr. 5/2001 știut fiind că hotărârile date în cadrul acestei proceduri nu creează autoritate de lucru judecat.
Recursul este fondat.
Obiectul cauzei dedus judecății l-a constituit restituirea sumei de 10.361 dolari S.U.A. încasată de pârâtă nejustificat, reprezentând contravaloare manoperă confecții motivat de faptul că acestea au fost necorespunzătoare calitativ fiind administrate probe în susținere respectiv notele de constatare ale beneficiarului extern.
Atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut că nu se impune administrarea probelor solicitate, inclusiv expertiză tehnică pentru a se stabili calitatea confecțiilor executate, motivat de faptul că suma respectivă a format obiectul unei somații de plată și că potrivit alin. (2) al art. 10 din O.G. nr. 5/2001 debitorul poate invoca apărări de fond în cadrul contestației la executare astfel că soluția pronunțată, respectiv de respingere în mod irevocabil, operează autoritatea de lucru judecat.
Art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001 prevede că "prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului".
Apărările de fond împotriva titlului executoriu, limitează obiectul contestației debitorului numai la legalitatea acestui titlu și nu la faza de executare silită, apărările de fond neputând duce la administrarea altui probatoriu decât cel admis de ordonanță (înscrisuri și mărturisirea) și la judecarea fondului raporturilor dintre părți ci pot privi de exemplu nulitatea titlului executoriu, stingerea obligației prin plată, compensația, inexistența dreptului invocat de creditor etc.
Față de cele arătate rezultă că în mod eronat instanțele inferioare au reținut că apărările de fond fiind respinse operează autoritatea de lucru judecat, atâta timp cât art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001 "ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți".
în aceste condiții instanțele aveau obligația judecării pe fond a pricinii și în baza rolului activ să încuviințeze probele solicitate în stabilirea adevărului.
Critica privind rezoluțiunea contractului nu poate fi primită atâta timp cât la data promovării acțiunii durata contractului era expirată.
Față de cele arătate, s-au avut în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost admis, decizia criticată fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare, instanța de apel, a avut în vedere caracterul devolutiv al acestei căi de atac, a încuviințat cererea de efectuare a expertizei tehnice în vederea stabilirii situației reale a raporturilor juridice dintre părți în raport de clauzele contractului sub imperiul căruia s-au derulat aceste raporturi.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3583/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3577/2005. Comercial → |
|---|
