ICCJ. Decizia nr. 3593/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1359 din 5 noiembrie 2003, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanții B.V. și B.M., împotriva pârâților SC L. SRL Baia de Aramă, Ș.G., Ș.H., Ș.E., Ș.M. și B.C.W.B. SA Turnu Severin.
A dispus anularea contractelor de vânzare - cumpărare din 7 decembrie 2000, încheiat între pârâții Ș.G. și Ș.H., Ș.E. și Ș.M., contractul de vânzare - cumpărare din aceeași dată încheiat între aceleași părți și contractul de vânzare - cumpărare din 15 martie 2002, încheiat între Ș.G. și SC L. SRL Baia de Aramă.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că pârâții, cu rea credință, prin încheierea celor trei contracte de vânzare - cumpărare, au înstrăinat construcții și terenuri, în scopul fraudării reclamanților, care sunt creditori, iar înstrăinarea a avut loc ulterior întocmirii formelor de executare și astfel aceștia se află în imposibilitate de a-și executa creanța.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 286 din 15 martie 2004, a admis apelurile declarate de pârâții SC L. SRL Baia de Aramă, Ș.G., Ș.E., Ș.M., Ș.H. și B.C.S.I.B.R., sucursala Mehedinți și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pronunțându-se astfel, instanța de apel a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru introducerea unei acțiuni în anulare prevăzută de art. 975 C. civ., deoarece prin actele de vânzare - cumpărare atacate de creditorii reclamanți, debitorul Ș.G. nu și-a creat sau mărit starea de insolvabilitate, acesta are în patrimoniu bunuri, care pot fi urmărite de creditori pentru realizarea creanței iar după încheierea litigiului, în anul 1999, obligația fiind alternativă debitorul a încercat să restituie bunurile.
Nemulțumiți de decizia pronunțată, reclamanții au declarat recurs arătând că este nelegală, deoarece apelanta B.C.S.I.B.R., sucursala Mehedinți, nu s-a prezentat în ședința de judecată la instanța de fond și nici la instanța de apel, această bancă a acordat debitorului Ș.G. un credit preferențial în condițiile în care ei, creditorii ceruse executarea silită împotriva acelui debitor, iar creanța lor este certă, lichidă și exigibilă.
Ulterior, recurenții și-au precizat motivele de recurs în sensul că debitorul și-a înstrăinat toate bunurile aflate în patrimoniul său, cumpărătorul bunurilor fiind fiul său care astfel este complice la fraudă, obligația de restituire a bunurilor putea fi executată de către debitor din anul 1999 și până în prezent iar reaua credință a debitorului rezultă din aceea că notificarea creditorilor de a-și ridica bunurile nu este întocmită și semnată de el ci de către soția acestuia, Ș.E. și astfel că restituirea bunurilor nu a fost posibilă.
Apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 975 C. civ. și trebuia menținută soluția pronunțată de instanța de fond.
Recursul declarat de reclamanți este nefondat.
Conform art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, ori criticile formulate de recurenți vizează numai motive de netemeinicie care nu pot fi analizate cu ocazia soluționării recursului.
Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care prevăd că modificarea sau casarea se poate cere când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii, ori străine de natura pricinii".
Din examinarea deciziei recurate, rezultă că aceasta cuprinde considerentele de fapt și de drept care au determinat curtea de apel să schimbe soluția primei instanțe, iar nu considerente contradictorii sau străine de natura cauzei, așa cum susțin în mod neîntemeiat reclamanții.
Instanța de apel a apreciat în mod corect probele administrate și a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii pauliene, așa cum sunt prevăzute în dispozițiile art. 975 C. civ., pronunțând astfel o hotărâre legală și temeinică, care a fost menținută de înalta Curte, prin respingerea recursului, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3599/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3596/2005. Comercial → |
|---|
