ICCJ. Decizia nr. 3599/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată la data de 8 decembrie 2003 la Tribunalul Alba, reclamanta SC M. SRL Aiud, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC A.P. SRL Aiud și B.C.R., să se constate următoarele:
- urmare înscrisului intitulat "proiect de divizare parțială" al SC A.P. SRL s-a convenit ca imobilul denumit C. înscris în C.F. Aiud, în suprafață de 146 mp să fie spațiu comun pentru acces persoane și marfă;
- în contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 20 mai 2003 de N.P.M.D., s-a omis a se include și cota de 1 din acest spațiu, astfel că pe cale de consecință;
- să fie obligată pârâta să vândă cota de 1 din imobilul curte, identificat la pct. 1 al cererii, iar în caz de refuz, să se pronunțe o hotărâre judecătorească, care să țină loc de vânzare-cumpărare;
- să fie anulate încheierile de intabulare date de Judecătoria Aiud, serviciul de carte funciară, cu privire la imobilul în cauză;
- să se dispună serviciului de carte funciară de la Judecătoria Aiud, să intabuleze dreptul de proprietăți asupra imobilului, ce face obiectul litigiului, în favoarea reclamantei și a pârâtei în cote egale de 1 fiecare.
în motivarea cererii reclamanta arată că în anul 2003, cei doi asociați, persoane fizice, Ș.M. și I.A., ai SC A.P. SRL, au hotărât să se separe, urmând ca, 50 % din patrimoniul societății, reprezentând cota asociatului Ș.M., să fie vândută reclamantei.
Mai arată reclamanta că, în contractul de vânzare cumpărare încheiat în urma proiectului de divizare parțială a SC A.P. SRL s-a omis să se prevadă și cota de 1 din imobilul Curte ce a făcut obiectul vânzării.
Prin sentința civilă nr. 237 din data de 5 mai 2004, Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, respinge ca nefondată cererea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului, reține, din materialul probator administrat că proiectul de divizare și-a pierdut orice efect juridic, cei doi asociați ai SC A.P. SRL renunțând de comun acord la divizare în favoarea deciziei de retragere a asociatului Ș.M. cu plata drepturilor cuvenite acestuia pentru părțile sociale deținute în societate.
Mai reține instanța că prin protocolul încheiat la 26 februarie 2003, între societatea pârâtă și asociatul retras Ș.M. s-a convenit modul de plată a obligațiilor societății pârâte față de asociatul retras, sens în care au fost enumerate spațiile construite și neconstruite ce urmau a se vinde către SC M. SRL Aiud, enumerare care nu cuprinde și cota de 1 din curtea în litigiu. Că, atât în memoriul tehnic, cât și în tabelul de parcelare, acte acceptate de ambele părți, curtea în suprafață de 146 mp nu se regăsește în lista bunurilor indivize comune, rămânând în proprietatea societății pârâte.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, invocând netemeinicia și nelegalitatea sentinței fondului în sensul că nu s-a avut în vedere împărțirea în mod egal a patrimoniului care include și curtea imobilului.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 282/ A din data de 12 noiembrie 2004, respinge ca nefondat apelul reclamantei reținând că în mod corect prima instanță a constatat că, în documentația de parcelare și în tabelul de parcelare nu se regăsește și cota de 1 din curtea imobilului. Pe de altă parte, instanța reține că atât în protocolul din 26 februarie 2003 cât și în contractul de vânzare cumpărare autentificat la 20 mai 2003, imobilul vândut, înscris în C.F. Aiud, este clar identificat, excluzându-se orice eroare în ce privește determinarea acestuia.
în contra acestei decizii, reclamanta a declarat, în termen legal, recurs, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.
în dezvoltarea motivelor de critică, recurenta susține următoarele:
- instanțele au omis să facă aplicarea art. 979 și următoarele C. civ., referitoare la regulile de interpretare juridică, care i-ar fi permis să deceleze, dincolo de conținutul actelor încheiate, voința reală a părților, în sensul împărțirii întregului patrimoniu al societății-mamă în mod echitabil, respectiv în cote de 1 pentru fiecare;
- examinarea actelor în succesiunea lor, începând cu proiectul de divizare, impunea concluzia înstrăinării a 1 din patrimoniu și a faptului că s-a omis a se menționa în actul de vânzare-cumpărare cota de 1 din curte.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Trebuie precizat mai întâi că potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile expres și limitativ arătate de textul de lege.
2. Recurentul critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, fără să indice temeiul de drept al motivelor de recurs, iar din dezvoltarea acestora rezultând numai critici de netemeinicie, pe situații de fapt, care scapă controlului de legalitate.
3. Stabilirea voinței reale a celor doi foști asociați în vederea desocotirii lor, desprinsă din examinarea cronologică a negocierilor directe dintre ei, constituie o situație de fapt, care intră în atributul exclusiv al instanței fondului, sau apelului din perspectiva caracterului său esențialmente devolutiv, dar care nu poate face obiectul casației.
Așa fiind, înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat iar, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., a obligat recurenta la plata sumei de 6.050.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3597/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3593/2005. Comercial → |
|---|
