ICCJ. Decizia nr. 3584/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3584/2005
Dosar nr. 9249/2004
Şedinţa publică din 10 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 noiembrie 2003, reclamanta S.I.F. O. SA, a chemat în judecată pârâta SC B. SA, solicitând ca în baza sentinţei civile ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din data de 16 octombrie 2003, precum şi cheltuieli de judecată.
În susţinerea pretenţiilor reclamanta a arătat că la data de 16 octombrie 2003, s-a întrunit A.G.E.A. SC B. SA şi că în calitate de acţionar cu o cotă de 28,88 % din capitalul social al pârâtei a votat împotriva adoptării acestei hotărâri, întrucât convocarea A.G.A. s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 122 din Legea nr. 31/1990, raportate la instrucţiunile C.N.V.M. nr. 3/1998, respectiv data de referinţă fixată a fost 8 august 2003, în timp ce publicarea s-a făcut la data de 29 septembrie 2003.
Reclamanta a mai arătat că hotărârea a fost luată cu încălcarea prevederilor art. 107 din OUG nr. 28/2002 şi cu încălcarea art. 126 din Legea nr. 31/1990, respectiv s-a luat cu votul abuziv al acţionarului majoritar.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 616 dată în şedinţa Camerei de Consiliu din 16 ianuarie 2004, a admis acţiunea şi a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. SC B. SA din data de 16 octombrie 2003.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că în convocatorul publicat în M. Of. din 29 septembrie 2003, s-a precizat dată de referinţă 8 august 2003, fiind încălcate dispoziţiile art. 122 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cât şi Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 3/1998, care stipulează că „data de referinţă va fi ulterioară datei de publicare în presă a convocării adunării generale.
De asemenea au fost încălcate şi dispoziţiile art. 126 din Legea nr. 31/1990, având în vedere că la data de 8 septembrie 2003, anterior datei de 26 septembrie 2003, când A.P.A.P.S. în calitate de acţionar majoritar a vândut pachetul deţinut către SC O.T. SA, s-a autentificat notarial declaraţia prin care în perioada de autentificare şi până la transferul dreptului de proprietate conducerea societăţii nu va încheia nici un act de înstrăinare, închiriere sau grevare de sarcini a oricăror active ale societăţii, fapt consemnat în procesul verbal al A.G.A. din 16 octombrie 2003.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâta, criticile vizând modul eronat în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt ce a condus la pronunţarea soluţiei.
Astfel s-a arătat că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că A.P.A.P.S. nu mai era acţionar la data convocării şi ţinerii adunării generale sau că structura acţionariatului era diferită la cele două date.
Pe de altă parte s-a arătat că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 126 din Legea nr. 31/1990, deoarece A.P.A.P.S. nu avea interese directe în operaţiunea de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare cumpărare, având calitatea de instituţie publică implicată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 203 din 15 iunie 2004 a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că la fond s-a reţinut în mod corect că au fost încălcate prevederile imperative ale articolului 122 alin. (2) şi art. 126 din Legea nr. 31/1990, republicată precum şi ale instrucţiunilor C.N.V.M. nr. 3/1998, privitor la stabilirea datei de referinţă. S.I.F. O. este acţionar la SC B. SA şi în această calitate are interesul şi în acelaşi timp şi obligaţia legală de a proteja bunurile din patrimoniul societăţii la care deţine acţiuni.
S-a înlăturat susţinerea apelantei că fixarea datei de referinţă nu constituie motiv de anulare a hotărârii A.G.A. câtă vreme în acest mod a fost încălcată o normă imperativă.
Consideră instanţa de apel că A.P.A.P.S. în calitate de acţionar majoritar avea obligaţia să se abţină de la vot, mai ales că reprezentantul acesteia a solicitat să se menţioneze că vânzarea activului nu va determina diminuarea capitalului social al societăţii.
Cu petiţia înregistrată la data de 15 iulie 2004, reclamanta SC B. SA, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel se susţine că hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi conţine motive străine de natura pricinii, în mod eronat fiind reţinută nerespectarea prevederilor privind fixarea datei de referinţă cu motivarea că intimata fiind acţionar al SC B. SA în această calitate având obligaţia legală de a proteja bunurile din patrimoniul societăţii.
Recurenta susţine că Decizia instanţei de apel este lipsită de temei legal, întrucât art. 122 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cât şi instrucţiunile C.N.V.M. nr. 3/1998 se referă în adevăr la data de referinţă pentru ţinerea adunării numai că aceste prevederi nu sunt imperative, legea nu prevede sancţiunea nulităţii exprese şi nici nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu.
De asemenea recurenta susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, fiind ignorate înscrisurile depuse, privind structura acţionariatului la data de 8 decembrie 2003, contractul de asociere în participaţiune din 13 decembrie 2002, raportul de evaluare a activului vândut.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se însereze aceasta în procesul verbal al şedinţei".
Din economia textului precizat rezultă că motivele de anulare ale hotărârii luate de adunarea generală trebuie să fie contrare legii sau actului constitutiv şi având în vedere şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) cât şi temeiul legal invocat suntem în faţa unei nulităţi relative.
De altfel textele legale pretins încălcate au fost cele privind dispoziţiile art. 122 alin. (2), art. 126 din Legea nr. 31/1990 cât şi instrucţiunile C.N.V.M. nr. 3/1998, pentru completarea instrucţiunilor nr. 8/1996, privind adunările generale ale deţinătorilor de valori mobiliare emise de societăţile comerciale deschise.
Art. 122 alin. (2) din Legea 31/1990, prevede că „administratorul unic sau consiliul de administraţie, după caz, va stabili o dată de referinţă pentru acţionarii îndreptăţiţi să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va rămâne valabilă şi în cazul în care adunarea generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului. Data de referinţă astfel stabilită, nu va depăşi 60 de zile înainte de data la care a fost convocată pentru prima dată".
Din conţinutul textului precizat, rezultă că stabilirea datei de referinţă protejează acţionarii îndreptăţiţi să fie înştiinţaţi şi să voteze, data ulterioară vizând în primul rând situaţia neîntrunirii cvorumului.
Critica privind lipsa caracterului imperativ, cât şi lipsa sancţiunii este justificată cu atât mai mult cu cât recurenta a făcut dovada că şi la data de 8 decembrie 2003 (dosar apel) A.P.A.P.S. deţinea la SC B. SA acţiuni în procent de 51,39 % fiind acţionar majoritar.
În speţă deşi părţile fac referire la un contract de vânzare cumpărare acţiuni de către A.P.A.P.S. nu s-au produs dovezi în acest sens şi nici că SC B. SA ar fi o societate deţinută public, instrucţiunile nr. 3/1998 ale C.N.V.M. făcând referire la adunările generale ale deţinătorilor de valori mobiliare emise de societăţile comerciale deschise.
Chiar în situaţia în care SC B. SA ar fi o societate deţinută public, instrucţiunile mai sus amintite se referă tot la data de referinţă prevăzută de art. 122 alin. (2) din Legea 31/1990.
În concluzie, criticile formulate privind modul de interpretare a dispoziţiilor legale sus amintite sunt întemeiate, pe de o parte acestea neavând caracter imperativ şi nici sancţionator, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu structura acţionariatului fiind acelaşi atât la data de referinţă, care a fost fixată, cât şi ulterior inclusiv la data ţinerii adunării generale.
De asemenea şi criticile privind modul de aplicare a dispoziţiilor art. 126 din Legea nr. 31/1990 sunt neîntemeiate.
Astfel acest articol prevede că acţionarul care într-o anumită operaţiune, are fie personal fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune.
În speţă nu s-au produs dovezi în acest sens, motivarea instanţei de apel urmând a fi înlăturată întrucât diminuarea gajului general cât şi nediminuarea capitalului social este favorabil societăţii.
Mai mult procedând la vânzarea unui activ prin încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare în condiţiile OG nr. 88/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 99/1999, acţionarul A.P.A.P.S. a avut calitatea de instituţie publică implicată.
Faţă de cele arătate rezultă că în adevăr instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală făcând o interpretare eronată a dispoziţiilor legale, invocate ca temei legal în susţinerea pretenţiilor de către intimata reclamantă astfel că, în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC B. SA Ilfov, împotriva deciziei nr. 303 din 15 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică Decizia atacată, în sensul că admite apelul pârâtei declarat împotriva sentinţei nr. 616 din 16 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, schimbă în tot această sentinţă şi pe fond respinge acţiunea reclamantei S.I.F. O. SA Craiova, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3582/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3594/2005. Comercial → |
|---|
