ICCJ. Decizia nr. 3595/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3595/2005
Dosar nr. 11308/2004
Şedinţa publică din 14 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 846 din 17 martie 2004, a respins acţiunea formulată de A.P.P.S. în contradictoriu cu A.S.M.C.V. Mediaş, prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 4.860.000.000 lei, reprezentând penalităţi şi efectuarea investiţiei, aşa cum prevăd dispoziţiile contractuale, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei /zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
S-a reţinut că pârâta a făcut dovada că SC E. SA a făcut investiţii în cursul anului 2000, în valoare de 9.971.000.000 lei, deci în plus cu 6.571 milioane lei, faţă de cât avea obligaţia (3400 milioane lei) iar în cei 4 ani a realizat un volum de investiţii de 13726 milioane lei, faţă de 12400 milioane lei, cât s-a obligat prin contract.
Cât priveşte investiţiile pentru anii 1997 – 1998, s-a reţinut că nu pot face obiectul acestui litigiu, deoarece prin sentinţa civilă nr. 187/2001 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost respinsă acţiunea reclamantei împotriva aceleiaşi pârâte având ca obiect obligarea la investiţii pentru anii 1997 şi 1998, investiţii prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare şi ca atare operează autoritatea de lucru judecat, conform art. 1201 C. civ.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 243 din 1 octombrie 2004 a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat reţinând că din examinarea clauzelor contractuale nu rezultă obligaţia strict personală a pârâtei pentru realizarea investiţiilor din surse proprii, iar aceasta fiind o asociaţie nepatrimonială fără scop lucrativ, nu avea posibilitatea să efectueze volumul de investiţii în schimb SC E. SA Mediaş a efectuat investiţii de 12.400.000.000 lei în care este cuprinsă şi valoarea celor 10 apartamente, aşa cum s-a prevăzut în contractul încheiat între părţi.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că este nelegală, deoarece investiţiile trebuiau efectuate de pârâtă şi nu de SC E. SA Mediaş, iar documentele justificative depuse de pârâtă în dovedirea îndeplinirii obligaţiei investiţionale, nu sunt conforme cu dispoziţiile legale, pentru că nu sunt ştampilate de un expert contabil şi au menţiuni contrare prevederilor contractuale.
Mai susţine că acel certificat emis de cenzorii societăţii nu confirmă că partea din profit, repartizată la surse proprii de finanţare, cuvenită cumpărătorului a fost utilizată ca sursă pentru realizarea investiţiilor, iar în legătură cu construirea celor 10 apartamente în certificatele prezentate ca documente justificative arată că nu s-a precizat dacă valoarea imobilelor respective este cuprinsă în volumul de investiţii.
Recursul este fondat.
A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S. a vândut A.S.M.C.V. din cadrul SC E. SA Mediaş 32 % din capitalul social al SC E. Mediaş.
Conform art. 7.6 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni încheiat între părţi la 30 iunie 1996, modificat prin actele adiţionale din 24 aprilie 1997, 11 august 1998 şi 25 ianuarie 2000, cumpărătorul s-a obligat să investească în societate într-o perioadă de 5 ani, suma de 12400 milioane lei, cumulat pe perioade eşalonat, iar în caz de neîndeplinire a acestei obligaţii să plătească vânzătorului o penalitate de 30 % din suma neinvestită, calculată la sfârşitul fiecărui an şi cumulat.
De asemeni, prin art. 7.6.3 din acelaşi contract, cumpărătoarea s-a obligat să construiască 10 apartamente de locuit pentru salariaţi, în perioada 1996-2000, imobile care urmau să fie cuprinse în planul de investiţii.
Rezultă aşadar că obligaţia realizării investiţiei revenea pârâtei iar nu SC E. SA Mediaş, aşa cum au reţinut în mod eronat instanţa de fond şi instanţa de apel, întrucât contractul de vânzare-cumpărare acţiuni se referă în mod expres la obligaţia pârâtei, iar nu la obligaţia societăţii cumpărate.
De altfel toate documentele anexate certificatului semnat de cenzorii pârâtei fac dovada că investiţiile au fost realizate de SC E. SA şi achitate din sursele acesteia iar nu din sursele pârâtei.
Referitor la suma pretinsă cu titlu de penalităţi, aceasta este calculată pentru anii 1998, 1998 şi 2000, în total 4.860 milioane lei întrucât pentru anii 1997 şi 1998, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei cu acelaşi obiect care a fost soluţionată în mod definitiv şi irevocabil.
De asemeni, cu adresa pârâtei nr. 15303 din 12 noiembrie 2002, s-a făcut dovada că pârâta nu a îndeplinit nici obligaţia contractuală de a construi 10 apartamente pentru salariaţii societăţii, dar nu se cunoaşte dacă valoarea acestor imobile este cuprinsă în volumul de investiţii susmenţionat.
În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 969 C. civ., potrivit cărora convenţiile legal făcute au putere de lege între părţi şi dispoziţiile art. 973 C. civ., conform cărora creditorul având dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, în caz contrar are dreptul la dezdăunare, Înalta Curte, în temeiul art. 304 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica Decizia atacată, va admite apelul declarat de reclamantă şi schimbând în tot sentinţa apelată va admite acţiunea obligând pârâta la plata sumei pretinse cu titlu de penalităţi dar şi la efectuarea investiţiilor la care s-a obligat sub sancţiunea daunelor cominatorii de 100.000 lei pe zi de la data prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 243 din 1 octombrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată, admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 846 din 17 martie 2004 a Tribunalului Sibiu, pe care o schimbă în tot şi în consecinţă admite acţiunea şi obligă pârâta la plata sumei de 4.860.000.000 lei penalităţi şi la efectuarea investiţiei la care s-a obligat, prin clauza art. 7 pct. 6 contractul din 30 iulie 1996, încheiat de părţi sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de la data prezentei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3594/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3598/2005. Comercial → |
|---|
