ICCJ. Decizia nr. 3605/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3605/2005
Dosar nr. 1076/2005
Şedinţa de la 14 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2858 din 12 iulie 2004, Tribunalul Cluj, secţia comercială, a admis în parte acţiunea promovată de reclamantul C.L.M. Cluj-Napoca, în contradictor cu pârâta S.N.P. P. SA, sucursala Cluj, în sensul că:
- a dispus rezilierea judiciară a contractului de concesiune din 28 martie 1995, încheiat de părţi cu privire la imobilul teren situat în Cluj-Napoca, în suprafaţă de 8.500 mp;
- a obligat pârâta la plata sumei de 1.332.477.508 lei din care taxa de redevenţă restantă 9.958.113 lei, majorări de întârziere 1.295.360.344 lei şi penalităţi de întârziere 27.159.051 lei;
- a obligat pârâta să predea terenul obiect al concesiunii; în starea în care a fost preluat conform prevederilor contractului de concesiune şi ale caietului de sarcini;
- a obligat pârâta la plata sumei de 24.080.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert şi timbru judiciar;
Prin aceiaşi sentinţă s-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.N.P. P. SA, sucursala Cluj, în contradictor cu chemata în garanţie SC T.O. SRL Cluj-Napoca, pe care, a obligat-o în consecinţă la plata sumei de 1.332.477.508 lei, cu titlu de redevenţă, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate, înscrisuri şi expertize că pârâta în calitate de concesionar nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de concesiune încheiat la 28 martie 1995 şi preluat prin actul adiţional din 8 octombrie 2002, situaţie în raport de care se impune rezilierea acestuia în temeiul art. 9, iar în baza art. 5 – 9 din acelaşi contract, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.332.477.508 lei, cu titlu de redevenţă, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere precum şi la predarea terenului, obiect al concesiunii în starea în care a fost preluat rezultată din contract şi caietul de sarcini.
Cât priveşte cererea de chemare în garanţie, aceasta a fost admisă în temeiul art. 60 – 63 C. proc. civ., prin raportare la art. 1337 C. civ., obligaţia de garanţie pentru evicţiune fiind asumată de parte prin contractul de dezmembrare şi vânzare cumpărare autentificat la 21 noiembrie 2000.
Sentinţa susmenţionată a fost atacată cu apel de pârâta S.N.P. P. SA, sucursala Cluj şi chemata în garanţie SC T.O. SRL.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, prin Decizia nr. 10 din 12 ianuarie 2005, a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat, criticile acesteia cu privire la titularul obligaţiei de plată a redevenţei fiind înlăturate în raport de prevederile contractului de dezmembrare şi vânzare cumpărare autentificat la 21 noiembrie 2000 şi ale actului adiţional la contractul de concesiune încheiat ulterior la 8 octombrie 2002, conform căruia toate drepturile şi obligaţiile aferente revin pârâtei.
Apelul declarat de chemata în garanţie a fost anulat ca netimbrat în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru.
În contra deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta SC P. SA, sucursala Cluj care, fără a invoca în concret vreun motiv de casare sau modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., arată că apreciază ca nelegală chemarea sa în judecată pentru un debit care a aparţinut altui concesionar şi care a luat naştere înainte de cumpărarea cotei părţi din imobil clădire, chemata în garanţie SC T.O. SRL păstrându-şi raporturile contractuale cu pârâta P.M. Cluj-Napoca.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situaţiile limitative pe care textul le prevede numai pentru motive de nelegalitate.
Recursul de faţă, se limitează la afirmaţii generale, fără o indicare în concret a prevederii legale care să fi fost încălcată sau greşit aplicată sau a prevederii contractuale, care, greşit interpretată, să fi schimbat natura sau înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, cu atât mai mult cu cât prin admiterea cererii de chemare în garanţie, critica chiar în termeni generali nu are suport în soluţia şi considerentele hotărârilor pronunţate în cauză.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA, sucursala Cluj, împotriva deciziei nr. 10 din 12 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3602/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3608/2005. Comercial → |
|---|
