ICCJ. Decizia nr. 3602/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3602/2005
Dosar nr. 993/2005
Şedinţa publică din 14 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă înregistrată la data de 21 martie 2004 la Tribunalul Hunedoara, reclamanta P.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii F.C.N., G.M.C. şi SC C.E.S. SRL Deva, excluderea pârâţilor persoane fizice din SC C.E.S. SRL, în temeiul art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată; continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu unic asociat; revocarea pârâţilor persoane fizice din funcţia de administratori şi obligarea lor să-i predea reclamantei toate registrele şi actele societăţii.
Pârâţii persoane fizice, au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care au solicitat respingerea acţiunii reclamantei şi sub aspect reconvenţional, excluderea acesteia din societate pentru daune importante aduse societăţii.
Prin sentinţa nr. 2199 din data de 7 octombrie 2004, Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, admite acţiunea introductivă formulată de reclamantă şi în consecinţă dispune excluderea pârâţilor din SC C.E.S. SRL şi continuarea societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu unic asociat, obligând pe pârâţi să predea reclamantei registrele şi actele societăţii.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa fondului respinge cererea reconvenţională formulată de pârâţii persoane fizice şi totodată respinge excepţia nulităţii absolute a clauzei prevăzute de art. 31 din actul constitutiv al societăţii, invocată de reclamantă. Obligă pârâţii la plata sumei de 40.861.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din probele cu înscrisuri, martori şi expertiză contabilă administrate că pârâţii au lucrat în lunile mai-iunie 2003 cu personal angajat fără contract individual de muncă, retribuirea fiind efectuată cu sume de bani ce nu au fost înregistrate în contabilitate şi pentru care nu s-au semnat documente justificative.
Totodată instanţa reţine că pârâţii au contractat un împrumut la B.C.R. fără aprobarea adunării generale şi deşi societatea avea datorii, aceştia şi-au recuperat în întregime sumele de bani cu care au creditat societatea. Că, această stare de fapt a condus la o imposibilitate de colaborare între părţi, în calitate de asociaţi, ceea ce a afectat bunul mers al societăţii.
În ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa a constatat că este lipsită de îndreptăţire, deoarece art. 217 din Legea nr. 31/1990, republicată nu prevede posibilitatea excluderii dintr-o societate cu răspundere limitată a asociatului care nu are calitatea de administrator, ori, reclamanta nu a avut această calitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta G.M.C., invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în acest sens că prima instanţă a comis o gravă eroare în aprecierea probelor administrate.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 7/ A pronunţată la data de 14 ianuarie 2005, admite apelul declarat de pârâtă, schimbă în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei împotriva pârâtei P.S. şi înlătură dispoziţia privind reducerea numărului de asociaţi la un singur asociat şi obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată din prima instanţă, menţinând restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
În considerentele deciziei, instanţa de apel reţine că pârâta G.M.C. nu a comis nici o faptă de fraudare a societăţii în sensul prevederilor art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată, astfel cum a constatat prima instanţă printr-o interpretare greşită a probelor dosarului.
Instanţa de apel constată din examinarea probelor administrate că în ce priveşte creditul bancar contractat de cei doi pârâţi-administratori, acesta a fost utilizat efectiv în interesul societăţii în vederea achitării unor bunuri imobile achiziţionate de societate, iar condiţiile de rambursare a creditului nu au fost păgubitoare, ci dimpotrivă, având în vedere dobânda de 4,55 % pe an contractată.
Referitor la retragerea sumelor personale folosite de pârâţi la creditarea societăţii, nu rezultă din expertiza contabilă efectuată că au fost restituite sume în plus faţă de cele avansate.
Cu privire la încadrarea de personal fără contract, instanţa de apel reţine că aceste abateri nu pot fi atribuite pârâtei apelante, întrucât în perioada mai-iulie 2003 a lipsit din societate din motive medicale, administrarea societăţii fiind realizată exclusiv de pârâtul F.C.N., conform celor stabilite prin actul adiţional la statutul societăţii.
În contra acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanta P.S. şi pârâta G.M.C.
Reclamanta şi-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, susţinând în esenţă următoarele:
- cei doi pârâţi administratori au comis fraudă în dauna societăţii prin aceea că nu au evidenţiat în contabilitate sumele încasate pentru comenzile de produse la punctul de lucru C.A.;
- în perioada mai-iulie 2003, au folosit personal fără contract individual de muncă, personal ce a fost retribuit cu sume de bani ce nu au fost înregistrate în contabilitate;
- în perioada mai-august 2003, pârâta G.C.M. a fost în concediu medical timp de o lună, astfel că nu poate fi exonerată de activitatea evaţionistă pentru întreaga perioadă, iar potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi, pârâta a cunoscut şi avizat activitatea ilicită desfăşurată în această perioadă;
- pârâtul F.C. în cursul anului 2003 a retras din contul societăţii, cu concursul direct al pârâtei G.M.C., suma de 339.474.991 lei, reprezentând restituire împrumut, în condiţiile în care creditul dat societăţii a fost de numai 98.685.282 lei;
- cei doi pârâţi, administratori au utilizat semnătura socială, în scopuri străine interesului social, contractând la B.C.R. un împrumut împovărător pentru societate.
Recurenta reclamantă solicită, urmare admiterii recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel cu consecinţa modificării deciziei apelate şi respingerii apelului formulat de pârâta G.M.C.
Pârâta reclamantă G.M.C. critică Decizia instanţei de apel sub aspectul menţinerii dispoziţiei din sentinţa fondului referitoare la revocarea sa din funcţia de administrator al SC C.E.S. SRL, susţinând că instanţa de apel a omis să-şi motiveze soluţia sub acest aspect.
Referitor la recursul reclamantei, prin întâmpinarea depusă la data de 31 mai 2005, pârâta recurentă solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Recurenta-reclamantă P.S. depune la data de 3 iunie 2005 întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei-recurente şi menţinerea dispoziţiei referitoare la revocarea acesteia din funcţia de administrator, dispoziţie hotărâtă în adunarea generală a asociaţilor din data de 6 noiembrie 2004, cu votul unanim al acestora.
Asupra recursurilor:
1) Recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat, ipoteza art. 304 pct. 10 nu este îndeplinită.
Recurenta, aşa cum afirmă in terminus în argumentarea recursului, invocă stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel.
Prin urmare, criticile sale vizează netemeinicia deciziei atacate sub aspectul constatărilor pe situaţii de fapt, care scapă controlului de legalitate în actuala reglementare a recursului, instituită prin art. 304 C. proc. civ.
Constatările pe situaţii de fapt constituie atributul exclusiv al fondului sau apelului, dat fiind caracterul său esenţialmente devolutiv.
Aşa fiind, recursul recurentei reclamante va fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
2) Cu privire la recursul pârâtei-recurente G.M.C., Curtea va lua act, potrivit art. 246 alin. (2) C. proc. civ., de declaraţia acesteia de renunţare la judecata recursului, făcută personal în Şedinţa publică din data de 14 iunie 2005.
3) Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de ambele părţi, în dublă calitate de recurente şi intimate, în raport de soluţia adoptată şi având în vedere prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 246 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va compensa cheltuielile de judecată suportate de părţi, constatând că recurenta pârâtă datorează recurentei reclamante cheltuieli de judecată urmare renunţării la judecata recursului său, renunţare făcută după comunicarea cererii de recurs, iar recurenta reclamantă datorează cheltuieli de judecată pârâtei intimate, urmare respingerii recursului declarat de aceasta, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P.S., împotriva deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Ia act de renunţarea recurentei pârâte G.M.C. la judecata cererii de recurs, formulată împotriva aceleiaşi decizii.
Compensează cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3601/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3605/2005. Comercial → |
|---|
