ICCJ. Decizia nr. 3608/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3608/2005
Dosar nr. 1477/2005
Şedinţa de la 14 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantul M.B. a solicitat obligarea pârâtei SC S.L.C. SRL la plata sumei de 73.401.171 lei, reprezentând contravaloare facturi şi penalităţi în executarea contractului de asociere încheiat de părţi la 6 aprilie 1999.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 2283 din 17 februarie 2004, a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor de 15.714.481 lei, reprezentând debit datorat în bază contractului din 6 aprilie 1999 pentru lunile ianuarie şi februarie 2001 şi 27.403.679 lei penalităţi de întârziere aferente debitului calculat până la 8 ianuarie 2003.
Prin aceiaşi sentinţă s-au respins ca prescrise pretenţiile privind obligarea la plata sumei de 7.246.886 lei, pentru care s-a emis factura din 31 ianuarie 2000 şi penalităţile aferente şi ca neîntemeiate pretenţiile cu privire la suma de 9.984.2001 lei reprezentând diferenţă curs valutar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 23 din 17 ianuarie 2005, a admis apelul declarat de reclamantul M.B. prin P.G. şi a schimbat în parte sentinţa în sensul obligării pârâtei şi la plata sumei de 9.984.201 lei diferenţă curs valutar, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
În contra deciziei menţionate reclamantul a declarat recurs pentru motivul, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea acesteia în sensul obligării pârâtei şi la plata sumelor de 7.246.886 lei contravaloarea facturii din 31 ianuarie 2000 şi la 19.421.655 lei cu titlu de penalităţi.
La termenul din 14 iunie 2005, Înalta Curte a invocat din oficiu ca motiv de ordine publică excepţia de nelegalitate a apelului în cauza de faţă, în raport de prevederile art. 2821 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă a necompetenţei instanţei supreme de soluţionare a recursului pe fondul său.
Excepţiile invocate sunt întemeiate.
În speţă hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată sub incidenţa art. 7208 C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din OUG 58/2003, care a restabilit în materie comercială regula de drept comun în ce priveşte sistemul căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanţă, sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.
Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale de natură comercială este guvernat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV C. proc. civ.: Apelul.
Prin urmare, în cauza de faţă, curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821 C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate şi să califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece valoarea obiectului litigiului dedus judecăţii este de până în 200 milioane lei, iar potrivit normelor citate, hotărârea dată în primă instanţă, în acest caz, nu este supusă apelului.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, va casa Decizia instanţei de apel şi făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) va trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea căii de atac cu respectarea prevederilor art. 2821 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.B. prin P.G., împotriva deciziei nr. 23 din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea căii de atac cu respectarea prevederilor art. 2821 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3605/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3627/2005. Comercial → |
|---|
