ICCJ. Decizia nr. 3633/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3633/2005
Dosar nr. 1369/2004
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamanta SC L.F. SA Cluj, a solicitat obligarea pârâtei SC B.P. SRL la plata sumei de 1.512.912.533 lei, din care 579.616.842 lei rată scadentă neachitată, 315.267.015 lei dobândă neachitată şi 618.028.676 lei penalităţi de întârziere.
Acţiunea a fost înregistrată la Tribunalul Cluj la 28 aprilie 1999 şi a fost soluţionată prin sentinţa comercială nr. 1187 din 30 iulie 1999.
S-a admis în parte acţiunea reclamantei şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 209.627.842 lei rest de preţ, 315.267.015 lei dobândă, 618.028.676 lei penalităţi de întârziere şi 33.559.124 lei cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în baza contractului încheiat între părţi pârâta mai datorează 209.627.842 lei rest de preţ, că există clauze şi de penalităţi şi de dobânzi şi aceste dispoziţii trebuie respectate în virtutea principiului libertăţii contractuale.
Astfel art. 4 alin. (4) stabileşte că dobânda curge doar pentru ratele viitoare, iar penalităţile prevăzute de art. 5 alin. (2) se datorează doar dacă pârâta nu-şi îndeplineşte obligaţiile.
S-a mai apreciat că art. 64 şi art. 66 din HG 457/1997 se aplică doar vânzării de acţiuni.
Cu privire la cererea reconvenţională s-a reţinut că nu se justifică a se constata nule clauzele din art. 4 alin. (3) şi art. 5 alin. (2) din contract.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta susţinând că, în mod greşit s-a reţinut că există în contract o clauză de adaptare şi potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din HG 457/1997 nu se poate renegocia preţul contractului în funcţie de rata inflaţiei sau de cursul valutar, constituind chiar fraudă la lege determinarea preţului în valută şi stabilirea calculului dobânzilor la nivelul celor practicate de B.
Este criticată sentinţa şi pentru faptul că au fost înlăturate actele de reeşalonare a plăţilor din 9 decembrie 1997 şi 553/1998 şi că a fost acceptat cumulul penalităţilor cu dobânzile, iar expertiza contabilă solicitată a fost respinsă.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 70 din 22 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul pârâtei reţinând că litigiul dintre părţi nu poate fi stins prin tranzacţia depusă întrucât aceasta este încheiată anterior declanşării litigiului.
În ceea ce priveşte cumulul penalităţilor cu dobânzile s-a apreciat că aceasta este de natură a asigura o protecţie în plus a creditorului.
Referitor la proba cu expertiză s-a considerat că aceasta nu se mai justifică faţă de consensul părţilor privind restul de preţ neachitat.
Astfel, convenţia nouă asupra aceloraşi imobile, la un alt preţ a fost considerată ca nereprezentând un temei pentru modificarea soluţiei instanţei de fond.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că tranzacţia îndeplineşte condiţiile art. 271 şi art. 273 C. proc. civ., referitoare la calitatea părţilor, voinţa liber exprimată şi neîncălcarea vreunei dispoziţii imperative a legii.
Se mai arată că Decizia are o motivare contradictorieprecizându-se că dacă părţile au stabilit în antecontract o diferenţă de preţ de 3.200.000.000 lei, atunci soluţia corectă este cea pronunţată de Tribunal cu privire la diferenţa de preţ neachitat de 209.627.842 lei.
În recurs a fost depus înscrisul din data de 28 ianuarie 2005, prin care reclamanta declară că renunţă la dreptul pretins prin acţiune, părţile stingând litigiul dintre ele ca urmare a achitării integrale a preţului.
Potrivit dispoziţiilor art. 247 C. proc. civ., în caz de renunţare la însuşi dreptul pretins se va respinge acţiunea în fond.
Pentru a da relevanţă acestor dispoziţii şi a lua act de voinţa reclamantei, urmează a fi admis recursul pârâtei şi casate ambele hotărâri pronunţate, iar pe fond se va respinge acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC B.P. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 70 din 22 decembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează hotărârea atacată şi sentinţa nr. 1187 din 30 iulie 1999 a Tribunalului Cluj şi pe fond respinge acţiunea reclamantei, luând act de renunţarea la drept.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3627/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3634/2005. Comercial → |
|---|
