ICCJ. Decizia nr. 3627/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3627/2005
Dosar nr. 440/2005
Şedinţa publică din 14 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4718 din 28 mai 2004, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul G.I., împotriva pârâţilor SC R. SA şi M.I. şi pe cale de consecinţă:
A constatat cesiunea unui număr de 164 acţiuni emise de SC R.U. SA, intervenită între M.I. în calitate de cedent şi G.I. în calitate de cesionar.
A obligat pârâta SC R.U. SA Constanţa să facă menţiunea corespunzătoare cesiunii în R.A.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtul M.I. împotriva reclamantului G.I.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, care prin Decizia nr. 374 din 29 noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul M.I.
Instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut că între M.I. şi G.I., acţionari ai SC R.U. SA s-au încheiat două înscrisuri sub semnătură privată prin care pârâtul a cesionat reclamantului 164 de acţiuni nominative, cesionare valabilă prin simplul consimţământ al părţilor, fără a se încălca dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, care prevăd că părţile sunt libere să opteze pentru modalitatea legală sau statutară.
Împrejurarea că acţiunile au fost cesionate direct şi nu prin licitaţie nu afectează valabilitatea convenţiilor, pârâtul fiind obligat, conform art. 969 C. civ. să respecte cele statuate, iar declaraţia în registrul acţionarilor este cerută numai pentru ca operaţiunea să fie opozabilă societăţii emitente şi terţilor.
Prin recursul declarat pârâtul M.I. a invocat ca motive de casare dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la un mijloc de apărare şi anume excepţia de inadmisibilitate a acţiunii în constatare faţă de faptul că reclamantul avea la îndemână o acţiune în realizare.
Mai susţine că instanţele au apreciat greşit şi cuprinsul reglementărilor privind modul de înstrăinare a acţiunilor nominative, deoarece prin convenţiile încheiate s-au încălcat atât dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 cât şi cele cuprinse în art. 4 din actul adiţional nr. 1/1997, care a completat statutul societăţii.
În ceea ce priveşte înscrierea în registrul acţionarilor a declaraţiei de cesionare, această cerinţă nu trebuie îndeplinită doar pentru opozabilitate, ci reprezintă o condiţie de validitate a operaţiunii.
Recursul este fondat.
Conform art. 98 din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, dreptul de proprietate asupra acţiunilor emise în formă materială se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiune făcută pe titlu, semnată de cedent şi de cesionar.
În cazul de faţă pârâtul a transmis reclamantului un număr de acţiuni nominative, prin două înscrisuri sub semnătură privată intitulate „contract de cesiune totală" încheiate la data de 11 mai 1999 dar părţile nu au îndeplinit cerinţele textului de lege susmenţionat.
Astfel la registrul acţionarilor de la societatea emitentă, SC R.U. SA Constanţa nu există o asemenea declaraţie a părţilor iar acţiunile nominative nu sunt semnate de cedent şi cesionar şi nu poartă menţiunea înstrăinării, ceea ce înseamnă că nu a avut loc o transmitere legală a acţiunilor.
Aceste cerinţe sunt obligatorii întrucât textul legal este imperativ scopul urmărit de legiuitor fiind acela de protecţie faţă de o eventuală înstrăinare rapidă a acţiunilor, ori a cumpărării masive în vederea preluării conducerii societăţii care a emis asemenea acţiuni nominative.
Rezultă aşadar că instanţele au pronunţat hotărâri cu încălcarea dispoziţiilor art. 98 din Legea nr. 31/1990.
Întemeiată este şi critica privind inadmisibilitatea acţiunii în constatare, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ toate cerinţele art. 111 C. proc. civ.
Astfel, reclamantul are interes în cauză dar pentru valorificarea dreptului său poate formula o acţiune în realizare în vederea obţinerii unei hotărâri care este susceptibilă de punere în executare silită.
În schimb critica recurentei privind înstrăinarea acţiunilor altfel decât prin licitaţie, între acţionari este neîntemeiată, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 pot exista şi alte modalităţi de transmitere a dreptului de proprietate asupra acţiunilor nominative, nefiind exclusă modalitatea folosită de pârâtă în cauza dedusă judecăţii.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (2) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica Decizia atacată şi admiţând apelul declarat de pârât va schimba în parte sentinţa apelată în sensul respingerii acţiunii principale, cu menţinerea restului dispoziţiilor sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M.I., împotriva deciziei nr. 347/ Com din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Modifică Decizia atacată. Admite apelul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei nr. 4718 din 25 mai 2004 a Tribunalului Constanţa pe care o schimbă în parte şi în consecinţă respinge acţiunea principală, menţinând restul dispoziţiilor sale.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3608/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3633/2005. Comercial → |
|---|
