ICCJ. Decizia nr. 3680/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 4684 din 3 iunie 2004 a Judecătoriei sectorului 1, a fost respinsă ca nefondată acțiunea prin care A.V.A.S. solicitase obligarea pârâtei SC A.A.D. SRL București la plata sumei de 54.000.000 lei penalități calculate conform art. 7.6.1. din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 29 octombrie 1997, ca urmare a nerespectării obligației investiționale asumate prin contract.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia comercială nr. 75/ R din 28 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, iar sentința schimbată în tot în sensul admiterii în parte a acțiunii, astfel cum a fost precizată, pârâta fiind obligată la efectuarea volumului de investiții asumat pentru perioada 2000 - 2001, în valoare totală de 180.000.000 lei.
Capătul de cerere privind penalitățile de întârziere a fost respins, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut precizarea acțiunii de către reclamantă făcută la instanța de fond la 14 aprilie 2004, reținând că pârâtei îi incumba o obligație de a face și nu de a da, instanța de fond ignorând această precizare, precizare prin care solicitase obligarea pârâtei de a realiza investițiile în valoare de 180.000.000 lei asumate prin contract, cât și penalități de întârziere.
Cum la dosarul cauzei s-au depus două ordine de plată achitate de o altă societate, s-a imputat instanței de fond neanalizarea condițiilor în care s-au făcut aceste plăți și dacă plata este sau nu valabilă.
După stabilirea criteriilor pe care instanța trebuia să le analizeze, instanța de apel a reținut că nefăcându-se dovada temeiului în care terțul SC C.I. SRL a achitat cei 180.000.000 lei, în contul obligației de a face pârâta este ținută să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contract, respectiv să efectueze investițiile la care s-a obligat pentru perioada 2000 - 2001, acțiunea fiind admisă pe acest aspect.
Cât privește cererea pentru acordarea penalităților instanța a apreciat că ea este nefondată, deoarece fiind o obligație de a da ce incumba pârâtei, plata făcută de terț este valabilă, banii fiind în contul reclamantei, iar în ce privesc daunele cominatorii, ele nu au fost acordate deoarece niciodată, pe parcursul procesului, cuantumul acestora n-a fost indicat de către apelantă.
Nemulțumită de această decizie, atât reclamanta cât și pârâta au declarat recursuri, solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate.
în recursul său recurenta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază că decizia din apel este dată cu încălcarea legii, atunci când i-a fost respinsă cererea privind acordarea penalităților de întârziere, deoarece plata făcută de SC C.I. SRL nu a fost valabilă, neprezentându-se înregistrarea de către cumpărător a acestei sume în contabilitatea societății pârâte.
în ce privesc daunele cominatorii, apreciază că decizia este greșită, precizând cuantumul lor la 1.000.000 lei pe zi întârziere.
în recursul său pârâta critică în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., obligarea sa la efectuarea investițiilor deoarece terțul plătitor, debitorul ei, a transferat aceste sume de bani cu destinația expresă de investiții și penalități, sume evidențiate în contabilitatea sa, cu avizarea cenzorilor.
Recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat, iar al pârâtei anulat, pentru considerentele ce se vor arăta:
Reclamanta critică nejustificat neacordarea penalităților, deoarece, din actul aflat la dosar apel rezultă, conform raportului comisiei de cenzori, că plata făcută de SC C.I. SRL prin O.P. din 5 noiembrie 2003, reprezentând penalitățile solicitate, s-au virat la 4 decembrie 2003 în contul deschis la B.R.D., sucursala Brătianu, fiind evidențiate în evidențele contabile, fiind menționate extrasul de cont și contul contabil unde s-au virat sumele, depunându-se acte justificative în acest sens.
Indicarea abia în recurs a cuantumului daunelor cominatorii, nu îndreptățește reclamanta să critice decizia din apel care reține tocmai aspectul neindicării acestor daune ca temei al neacordării lor.
în consecință, recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins.
Privitor la recursul pârâtei curtea reține că deși această recurentă a fost citată cu mențiunea timbrării lui cu 5.793.180 lei taxă judiciară și 50.000 lei timbru judiciar, aceasta nu și-a îndeplinit obligația timbrării.
în consecință, recursul formulat de pârâtă a fost anulat ca netimbrat în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea 146/1997 și art. 9 din O.G. 32/1995.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3667/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3663/2005. Comercial → |
|---|
