ICCJ. Decizia nr. 3675/2005. Comercial
Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la nr. 2261/COM/2003, reclamantul S.J.V. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL Bujoreni, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 312.464.168 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 22 septembrie 2000 - 11 august 2003 și venituri nerealizate pentru perioada 10 mai 2001 - 11 august 2003 cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii pârâta a arătat că în baza contractelor de prestări servicii din 16 decembrie 1998 și 28 decembrie 2000 precum și a actului adițional din 10 august 2000, pârâta trebuia să finalizeze lucrări de modernizare și reabilitare la un număr de 15 camere aparținând clinicii B.F.T. C., obligație pe care a îndeplinit-o parțial privind 8 camere, restul de 7 camere fiind închise și la data introducerii acțiunii.
Prin sentința nr. 546 din 10 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a fost obligată pârâta la plata sumei de 24.704.168 lei, cu titlu de penalități de întârziere către reclamant și s-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că între părți a fost încheiată o convenție prin care pârâta se angaja să repare și să modernizeze 15 camere ale secției medicale a S.C., iar la data de 10 august 2000, s-a încheiat între aceleași părți un act adițional prin care pârâta s-a angajat să finalizeze lucrările într-un nou termen, însă nu și-a executat obligația pentru șapte camere.
S-a stabilit că în raport cu prevederile actului adițional și cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, pârâta datorează reclamantei suma de 24.764.168 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Referitor la capătul de cerere privind plata beneficiului nerealizat s-a reținut că nu există dovezi ale prejudiciului suferit prin imposibilitatea exploatării camerelor de spital nefinalizat, iar pe de altă parte s-a constatat că reclamanta este în culpă deoarece trebuia să angajeze o altă firmă pentru finalizarea lucrărilor.
împotriva sentinței a formulat apel reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice, susținând că în mod greșit instanța de fond nu a obligat-o pe pârâtă și la plata beneficiului nerealizat.
Prin decizia nr. 250/A/C din 20 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant.
Ulterior prin decizia nr. 276/A/C din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, s-a admis cererea formulată de pârâtă și s-a completat decizia nr. 250/A/C din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel Pitești, în sensul că a obligat pe apelantul-reclamant S.J.V. să plătească intimatei-pârâte SC C. SRL Bujoreni suma de 8.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța decizia instanța de apel a reținut că într-adevăr nu se poate reproșa reclamantei faptul că nu a angajat o altă firmă să finalizeze lucrările atât timp cât contractul cu pârâta era în vigoare, fapt ce ar fi echivalat cu o revocare unilaterală a contractului.
S-a reținut însă că pe fond soluția pronunțată de prima instanță este fondată, completându-se însă motivarea.
S-a constatat că prin actul adițional din 10 august 2000, încheiat între părți au fost modificate contractele anterioare de antrepriză, iar prin art. 5 s-a prevăzut o clauză penală convenindu-se în sarcina antreprenorului penalități de 0,3 % pe zi de întârziere, în consecință părțile și-au evaluat prejudiciul încercat de beneficiarul lucrării în cazul în care antreprenorul nu executa lucrările în termen.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate.
în esență prin motivele de recurs s-a susținut că în mod greșit nu a fost admis capătul de cerere privind nerealizarea de către reclamant a beneficiului, deoarece în cauză sunt incidente prevederile art. 969 C. civ. și art. 9 din contractele de prestări servicii încheiate între părți.
în drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A solicitat recurentul admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond și admiterea capătului de cerere privind acordarea beneficiului nerealizat.
Criticile formulate sunt fondate.
Prin contractele de prestări servicii din 16 decembrie 1998 și 28 decembrie 1998 și actul adițional din 10 august 2000 încheiate între părți intimata-pârâtă, s-a obligat să execute reparații curente și modernizare la Clinica B.F.T. C.
Din cele 15 camere care trebuiau reabilitate și modernizate conform actului adițional până la data de 22 septembrie 2000, pârâta a finalizat lucrări numai la 8 camere.
Potrivit art. 9 din cele două contracte prejudiciile cauzate din culpa executantului sau a beneficiarului vor fi recuperate de la partea vinovată cât și beneficiul nerealizat.
Prin actul adițional aceste articole nu au fost modificate, prin art. 5 introducându-se o clauză, privind acordarea de penalități de întârziere în cazul nerespectării termenului stabilit pentru efectuarea lucrărilor la cele 15 camere.
Mai mult în art. 9 din actul adițional se face mențiunea expresă că acesta face parte integrantă din cele două contracte de prestări servicii.
Rezultă în mod cert că în conformitate cu prevederile art. 969,art. 970,art. 1084 C. civ., art. 9 din contractele de prestări servicii și art. 5 din actul adițional părțile au convenit în sarcina executantului două categorii de răspundere una cu privire la penalitățile de întârziere pentru neefectuarea în termen a lucrărilor și alta privind plata beneficiului nerealizat de reclamant ca urmare a neîndeplinirii obligației contractuale de pârât.
Beneficiul nerealizat de reclamant îl constituie potrivit art. 15 din H.G. nr. 532/1991, veniturile ce puteau fi obținute și reținute de reclamant prin plata cazării în camerele respective conform tarifului stabilit prin art. 29 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 150/2002.
Cuantumul beneficiului nerealizat a fost stabilit prin expertiza contabilă efectuată la fond, la 287.700.000 lei.
Față de considerentele mai sus menționate în baza art. 312 (2) C. proc. civ., se va admite recursul formulat de reclamant.
Se va modifica decizia nr. 250/A/C din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că admite apelul aceleiași părți declarat împotriva sentinței civile nr. 546 din 10 mai 2004 a Tribunalului Vâlcea, pe care o schimbă în parte în sensul că admite și capătul de cerere privind beneficiul nerealizat obligând pârâta și la plata sumei de 287.700.000 lei, cu acest titlu.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., a fost obligată intimata pârâtă și la plata sumei de 29.338.180 lei cheltuieli de judecată în recurs, apel și diferență cheltuieli la fond, constând în taxe de timbru.
← ICCJ. Decizia nr. 3718/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3716/2005. Comercial → |
---|