ICCJ. Decizia nr. 3774/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3774/2005
Dosar nr. 11119/2004
Şedinţa publică din 21 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 20 martie 2003, cu modificările ulterioare, reclamanta SC C. SA Horezu, prin lichidator SC E. SRL Rm. Vâlcea, a chemat în judecată pârâta SC M.C. SRL Slatina, pentru obligarea la plata sumei de 822.054.423 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în calitate de subantreprenor, reactualizate cu indice de inflaţie şi penalităţi de întârziere.
Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, prin sentinţa nr. 616 din 27 mai 2004, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 127.591.300 lei, contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate şi la plata sumei de 217.905.527 lei, reactualizare cu indice inflaţie şi penalităţi, cu 17.835.000 lei cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de subantrepriză nr. 38/2000, prin care reclamanta, subantreprenoare s-a obligat să execute lucrările de betonare pentru Spătaru - Oteşti - Albeşti, pârâta urmând să-i plătească 21 % din valoarea lucrărilor de antrepriză contractate cu S.N.P. P. SA, sucursala Piteşti.
Lucrările s-au efectuat în 2000 dar şi în 2001 şi, conform probelor dispuse, expertiza tehnică şi contabilă, rezultă că reclamanta le-a executat. S-a mai reţinut că lucrările au depăşit valoric cota de 21 % stabilită prin contract, dar faţă de convenţia părţilor, instanţa nu poate acorda o cotă mai mare, astfel că pârâta datorează, în această limită, preţul lucrărilor neachitate.
Apelurile declarate de ambele părţi împotriva sentinţei menţionate au fost respinse de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 234 din 29 septembrie 2004, ca nefondate.
În esenţă, privitor la apelul reclamantei s-a reţinut că raporturile contractuale s-au prelungit şi în anul 2001, iar clauzele contractului privind clauza penală şi plata lucrărilor în limita a 21 % din valoarea celor din contractul de antrepriză, sunt obligatorii.
În ce priveşte apelul pârâtei s-a reţinut ca neîntemeiată critica privind existenţa autorităţii lucrului judecat, întrucât hotărârile invocate au privit somaţia de plată, ce nu are putere de lucru judecat.
S-a mai reţinut valabilitatea contractului şi netemeinicia criticilor privind expertiza tehnică, efectuată pe baza documentaţiei depusă de părţi.
Împotriva acestei ultime hotărâri, ambele părţi au declarat recurs.
Recurenta reclamantă şi-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că, pe lângă suma acordată de 345.496.287 lei, în temeiul contractului conform cotei convenite i se datora, în raport de valoarea lucrărilor executate arătate în expertiză, şi suma de 476.538.136 lei, lucrări executate extracontractual, care reprezintă pentru pârâtă o îmbogăţire fără just temei. Aceste lucrări se găsesc în devizul lucrărilor şi au fost încasate de pârâtă de la beneficiarul S.N.P. P. SA, sucursala Piteşti.
Recurenta pârâtă a susţinut că hotărârile pronunţate sunt netemeinice şi nelegale, astfel că a cerut modificarea acestora şi respingerea acţiunii, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Au fost formulate următoarele critici:
- încălcarea dreptului la apărare, prin respingerea cererii formulată la primul termen de judecată în apel, 22 septembrie 2004, de a i se acorda un termen pentru angajare apărător şi completarea motivelor de apel;
- greşit instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat ci a unit-o cu fondul;
- contractul din 22 iunie 2000 nu este valabil, fiind încheiat după 20 aprilie 2000, când reclamanta a intrat în procedura Legii 64/1995;
- situaţia de fapt reţinută nu este cea reală, reclamanta neavând dovezi (situaţii de lucrări, situaţii de plată, etc.) privind lucrările a căror plată o pretinde;
- greşit a fost obligată la plata de penalităţi, contractul nefiind prelungit după 31 decembrie 2000, iar lucrările nu au fost executate. Expertiza tehnică nu s-a întemeiat pe documente întocmite de reclamantă, astfel că a fost contestată şi nu putea fi luată în considerare.
Recursurile sunt nefondate şi urmează să fie respinse.
Privitor la recursul reclamantei:
Prin contractul din 22 iunie 2000, în art. VI.1, s-a prevăzut că valoarea lucrărilor este de 21 % din valoarea contractului pe care l-a încheiat antreprenorul cu beneficiarul (S.N.P. P. SA).
Susţinerea recurentei în sensul că greşit nu i s-a acordat şi preţul lucrărilor efectuate peste această cotă, nu poate fi primită, întrucât, ar însemna ca instanţa să intervină şi să modifice acordul părţilor.
Executarea de către reclamantă a unor lucrări ce au depăşit preţul contractat, fără să existe o convenţie cu pârâta în acest sens, s-a făcut pe riscul acesteia, astfel că întemeiat instanţele au reţinut că refuzul plăţii a fost întemeiat sub acest aspect.
Privitor la recursul pârâtei:
Critica privind nerespectarea dreptului la apărare nu se încadrează în art. 304 C. proc. civ. şi este fără temei întrucât apelul a fost declarat la 29 iulie 2004, apelanta a fost citată la 9 septembrie 2004, astfel că avea tot timpul pentru a-şi asigura un apărător. Nu s-a prezentat în şedinţa de judecată, dar instanţa, pentru a nu o prejudicia, a amânat pronunţarea hotărârii la 29 septembrie 2004.
Instanţa de apel a fost îndreptăţită să aprecieze că faţă de probatoriul existent, dosarul este în stare de judecată, iar reclamanta fiind în procedura falimentului, se impunea soluţionarea cu celeritate.
În ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, se reţine că invocarea s-a făcut fără temei, dat fiind faptul că litigiul iniţial dintre părţi s-a întemeiat pe procedura somaţiei de plată, în care hotărârile nu au autoritate de lucru judecat. Din cuprinsul hotărârilor aflate la dosar rezultă că reclamanta a încercat încasarea preţului pe temeiul OG nr. 5/2001, dar hotărârea pronunţată a fost anulată prin admiterea acţiunii în anulare formulată de pârâta SC M.C. SRL, instanţa reţinând că pretenţiile urmează să fie solicitate pe calea dreptului comun.
Sunt de respins şi criticile referitoare la nevalabilitatea contractului dintre părţi, pe motiv că reclamanta nu mai putea să-l semneze, fiind în procedura falimentului.
Se reţine, conform cu actele dosarului, că la 20 aprilie 2000 s-a declarat deschisă procedura Legii nr. 64/1999, dar dispunerea începerii procedurii falimentului SC C. SA şi numirea lichidatorului, s-a făcut cu încheierea din 19 noiembrie 2001, astfel că, raporturile contractuale fiind anterioare, consimţământul subantreprenoarei a fost valabil.
Susţinerile recurentei în sensul că lucrările nu au fost dovedite ca efectuate sunt fără temei.
Lucrările pretinse de reclamantă au fost cuprinse de pârâta antreprenoare în situaţiile de plată întocmite cu beneficiarul lucrărilor S.N.P. P.
Prin semnarea acestor situaţii de plată se certifică efectuarea lucrărilor, iar pârâta a încasat preţul de la S.N.P. P. SA, dar refuză plata cuvenită reclamantei subantreprenoare.
Expertiza tehnică, deşi a reţinut că părţile nu au urmat procedura întocmirii documentaţiei scrise decât parţial, prin verificarea documentaţiei, concluzionează efectuarea de către reclamantă a lucrărilor de betonare pe drumul Oteşti – Spătaru – Albeşti - Scorniceşti.
Ca urmare, refuzul plăţii şi a penalităţilor stabilite prin clauza penală este neîntemeiat. Debitoarea pârâtă fără temei susţine încetarea contractului şi a clauzei penale la 31 decembrie 2000, răspunderea acesteia pentru plata de penalităţi subzistând pe toată perioada până la efectuarea plăţii lucrărilor.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursurile urmează să fie respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC C. SA Horezu, prin lichidator SC E. SRL Rm. Vâlcea şi pârâta SC M.C. SRL Slatina, împotriva deciziei nr. 243/A/COM din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3771/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3775/2005. Comercial → |
|---|
