ICCJ. Decizia nr. 3779/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3779/2005
Dosar nr. 646/2005
Şedinţa publică din 21 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 septembrie 2004, reclamantul B.V.A. a chemat în judecată pe pârâţii N.M.V., I.A., D.G., S.D., P.M.R. şi SC S. SA Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la încheierea valabilă, de la data primirii de către ofertant a acceptării ofertei de vânzare, a contractelor de cesiune a acţiunilor nominative deţinute de pârâţi în cadrul S.R.A. S. SA, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 8484 din 21 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 562 din 7 decembrie 2004, a respins apelul reclamantei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii sale, întrucât faţă de oferta făcută la 15 ianuarie 2004, acceptarea acesteia din 13 februarie 2004 s-a produs cu respectarea termenului de 30 zile convenit prin actul constitutiv.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea probatoriilor aflate în dosarul cauzei se constată că raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în raport de actul constitutiv, care în art. 37 lit. b), precizează faptul că „exprimarea intenţiei de a accepta sau refuza oferta, se va face prin notificare scrisă transmisă vânzătorului în termen de 30 de zile de la primirea ofertei".
Astfel că, deşi oferta de vânzare acţiuni s-a făcut la 15 februarie 2004, fapt necontestat, la dosarul instanţei de fond se aflau notificările de acceptare a ofertei emise de reclamant, înregistrate însă la pârâţii furnizori, peste termenul menţionat de 30 zile, la 16 februarie 2004, conform datelor din faxurile respective.
În această situaţie, corect instanţele au reţinut că nu există temeiul pentru obligarea vânzătorilor la încheierea contractului în discuţie.
În consecinţă, recursul reclamantului se priveşte ca nefondat în raport de art. 304 C. proc. civ. şi va fi respins ca atare.
Având în vedere această situaţie, reclamantul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în recurs, conform art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.V.A., împotriva deciziei comerciale nr. 562 din 7 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Obligă pe recurent la plata sumei de 25.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3778/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3783/2005. Comercial → |
|---|
