ICCJ. Decizia nr. 3776/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3776/2005
Dosar nr. 237/2005
Şedinţa de la 21 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta D.F.G., a chemat în judecată pe pârâta SC H.S.C. SRL, cu sediul în Braşov şi a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 30.383,7 euro şi la cheltuieli de judecată.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă 604/ C din 8 martie 2004, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 19.614,14 euro în echivalent în lei şi la 25.702.467 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, că prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat între părţi, pârâta s-a obligat să vândă reclamantei cantitatea de 250 mc pe lună cherestea de fag, însă deşi a primit în avans contravaloarea a 313.094 mc, nu a livrat decât 248.935 mc, care în parte nu a fost supusă operaţiunilor de uscare, cum au stabilit prin înţelegerea din 20 decembrie 1999.
Curtea de Apel Braşov, soluţionând apelurile declarate de părţi, prin Decizia nr. 175/ Ap din 7 iulie 2004, a respins cererea pârâtei, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa atacată obligând pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 30.383,7 euro şi suma de 75.000.000 lei cheltuieli de judecată la instanţa de fond şi 25.702.467 lei la instanţa de apel.
Curtea de apel a considerat că între părţi a operat o compensaţie legală parţială, din care se va scădea contravaloarea a 19 mc cumpărată de la SC W.P.C. SRL Petroşani la data de 6 decembrie 1999, anterior facturilor compensate (datate noiembrie 2000), iar în calculul compensării a fost scăzută şi cantitatea de 64.149 mc cherestea la care se adaugă costurile pentru uscarea lemnului.
Pe de altă parte instanţa de apel a reţinut că din dispoziţia martorei G.M. a rezultat că pârâta a acceptat plata de 21.000 mărci germane, care să fie făcută prin expedierea unei cantităţi de lemn uscat.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel greşit a considerat că a fost sustrasă cantitatea de 19 mc de la SC K.B. SRL, întemeindu-şi motivarea numai pe declaraţia martorului K.B.; greşit a înlăturat înscrisurile care fac dovada compensaţiilor pe motiv că acestea sunt ulterioare momentului sustragerii cantităţii de 19 mc lemn, dar şi în parte declaraţia aceluiaşi martor K.B. referitoare la operaţiunile de compensare şi ridicarea materialului lemnos; fără a exista probe în cauza din care să rezulte pierderile cantitative, instanţa a obligat pe pârâtă la 10.769,50 euro, inclusă în recunoaşterea datoriei de 21.000 mărci germane, cu toate că recunoaşterea se referea la deficienţe calitative şi nu cantitative ale mărfii; în aceeaşi măsură instanţa de apel a apreciat greşit neîndeplinirea obligaţiei de a supune operaţiunii de uscare cantitatea de 64.159 mc cât timp aceasta a fost facturată şi inclusă în cantitatea de 77.326 mc (pe care SC K.B. SRL o are în evidenţă).
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:
Prin contractul de vânzare – cumpărare, pârâta se obliga să livreze reclamantei cherestea de fag, bordurat paralel, ţinută la abur 36 de ore, la dimensiunile convenite cu un procent de 20 % defecte.
Operaţiunea de uscare a fost convenită prin anexa 1 la contract şi trebuia efectuată de H.H.
Faţă de actele depune la dosar, instanţele au apreciat că declaraţiile de martori întregesc, cu suficienţă, materialul probator, şi au concluzionat, întemeiat pe numeroase prezumţii, asupra admiterii acţiunii.
Neconcordanţele însă între facturile depuse, înţelegerile consemnate în procese verbale şi declaraţiile martorilor K.B. şi G.M.I., au fost tranşate prin interpretări ce se vădesc subiective.
De aceea, faţă de avizele de expediţie şi facturile încheiate de pârâtă privind livrarea cantităţilor de cherestea în vederea uscării şi cantităţile ridicate, a proceselor verbale de recepţie, inclusiv a celui privind recunoaşterea deficienţelor calitative, dar şi a raporturilor faţă de persoanele fizice şi juridice numite de reclamantă pentru verificarea mărfurilor exportate se impunea efectuarea unei expertize contabile, care să înlăture obscuritatea inadvertenţelor care au întemeiat prezumţiile în baza cărora instanţele au ajuns la o concluzie.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa Decizia nr. 175/ Ap din 7 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov cu trimitere spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC H.S.G. SA Braşov, împotriva deciziei civile nr. 175/ Ap din 7 iulie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3775/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3778/2005. Comercial → |
|---|
