ICCJ. Decizia nr. 3778/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3778/2005
Dosar nr. 576/2005
Şedinţa publică din 21 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 20 iunie 2003 sub nr. 11228/2003, reclamantul M.B. prin P.G. în contradictoriu cu pârâta SC O.E.O. SRL a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 17.182,48 dolari S.U.A., în echivalent lei la cursul oficial al B.N.R. din ziua efectuării plăţii, reprezentând: 5.171 dolari S.U.A., contravaloare lipsă folosinţă spaţiu calculată pentru perioada aprilie 1999 – februarie 2000 şi 12.011,48 dolari S.U.A., reprezentând majorări de întârziere pentru neplata acestei sume calculată pentru perioada aprilie 1999 – 31 octombrie 2002.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 2930 din 27 februarie 2004, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea ca prescrisă.
S-a reţinut că, faţă de data debitului, aprilie 1999 – februarie 2000, acţiunea introductivă la 20 iunie 2003 este prescrisă, fiind depăşit termenul general de prescripţie de 3 ani.
Apelul reclamantului împotriva sentinţei menţionate a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 661 din 18 noiembrie 2004.
Instanţa a reţinut ca nefondate susţinerile apelantei în sensul aplicării termenului de prescripţie de 5 ani pe motiv că sumele se fac venit la bugetul local, întrucât pretenţiile îşi au temeiul într-un contract comercial, imobilul închiriat făcând parte din domeniul privat al statului.
S-a mai reţinut că art. 138 alin. (1) din OG nr. 61/2002, invocat de apelantă, prevede un termen de prescripţie de 5 ani, dar nu pentru dreptul la acţiune, ci pentru dreptul de a cere executarea silită a creanţelor bugetare.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că sumele datorate de pârâtă nu-şi au temeiul într-un contract comercial, ci sunt creanţe bugetare, astfel că este aplicabil termenul de prescripţie de 5 ani.
Recursul este nefondat.
Litigiul dintre părţi având ca obiect suma cuvenită reclamantului proprietar pentru spaţiul adus în contractul de asociere încheiat cu pârâta, a fost soluţionat de instanţă pe excepţia de prescripţie, reţinându-se ca aplicabil termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din decretul nr. 167/1958, termen ce a fost depăşit.
Susţinerea recurentului reclamant în sensul aplicării unui alt termen de prescripţie, de 5 ani, prevăzut de OG nr. 61/2002, întrucât creanţa faţă de pârâtă are caracter bugetar, toate veniturile obţinute din exploatarea unor bunuri de municipalitate făcându-se venit la bugetul local, nu poate fi primită.
Veniturile bugetare sunt acele resurse, taxe, impozite, amenzi şi alte venituri, datorate în baza unor prevederi legale, după cum se prevede în Legea nr. 189/1998 şi în OUG nr. 45/2003.
Aşa cum întemeiat a reţinut curtea de apel, sumele pretinse de reclamant nu-şi au temeiul într-o prevedere legală ci, într-un contract comercial, negociat cu pârâta, prin care s-a convenit asocierea cu un spaţiu din domeniul privat al statului pentru ca pârâta să-l exploateze, restaureze, consolideze, modernizeze (art. 1) şi, în schimb, reclamantul să primească 8 % din comisionul realizat din exploatarea bunului, dar nu mai puţin de 550 dolari S.U.A. pe lună, în echivalent lei, sume ce se plăteşte în contul D.A.F.I.
Ca urmare, aceste creanţe, care îşi au temeiul în raporturi comerciale de asociere reglementate de normele dreptului comercial (art. 251 C. com.) sunt supuse normelor dreptului comun, iar prescripţia aplicabilă este cea prevăzută de decretul nr. 167/1958.
Acţionarea pârâtei debitoare pentru plata cotei de asocierefăcându-se cu depăşirea termenului de 3 ani, fapt necontestat de recurentă, hotărârea de respingere a acţiunii ca prescrisă este legală, astfel că recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.B. prin P.G., împotriva deciziei comerciale nr. 601 din 18 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3776/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3779/2005. Comercial → |
|---|
