ICCJ. Decizia nr. 3798/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3798/2005
Dosar nr. 8427/2004
Şedinţa publică din 21 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov sub nr. 5342 din 20 august 2003, reclamanta S.I.F. T. SA Braşov, în contradictoriu cu SC A.H. SA Braşov, a solicitat anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor societăţii pârâte din 27 martie 2003, referitoare la aprobarea înstrăinării unor active şi mijloace fixe din patrimoniul pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4994/ C din 17 decembrie 2003, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca fiind rămasă fără obiect acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 28/2001, modificată prin Legea nr. 525/2002, nu s-a dovedit că societatea a fost constituită prin subscripţie publică, că are acţiuni tranzacţionate pe piaţa R.A.S.D.A.Q. sau la B.V.B., nu se poate reţine nici neîndeplinirea condiţiilor şi termenelor de convocare prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată întrucât convocarea s-a făcut de către cenzori, nici operaţiuni de înstrăinare a unor bunuri din patrimoniul pârâtei nus-au efectuat, întrucât s-a dovedit că singurul bun vândut este hala F.A. şi platforma adiacentă, iar hotărârea din 27 martie 2003 a fost revocată în parte, astfel că acţiunea reclamantei a rămas fără obiect.
Împotriva sentinţei mai sus menţionate a declarat apel reclamanta şi, prin Decizia nr. 39/ Ap din 27 februarie 2004, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia nulităţii sentinţei, invocate din oficiu şi, în consecinţă, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat în tot sentinţa civilă nr. 4994/ C din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, iar în baza art. 297 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut cauza spre rejudecare.
Prin Decizia nr. 119/ Ap din 30 aprilie 2004, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor SC A.H. SA din 27 martie 2003 şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 358.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că pentru convocarea adunării generale în cazul societăţilor comerciale deschise sunt aplicabile prevederile OUG nr. 28/2002, care nu înlătură aplicarea dispoziţiilor imperative ale art. 117 din Legea nr. 31/1990, ori, faţă de acestea, hotărârea adunării generale extraordinare, din 27 martie 2003 este contrară atât legii, cât şi actului constitutiv, sub aspectul procedurii de adoptare, convocarea făcându-se prin fax la data de 26 martie 2003 şi, în consecinţă, este lovită de nulitate absolută.
Pârâta SC A.H. SA Braşov a declarat recurs împotriva deciziilor nr. 119/ Ap din 30 aprilie 2004 şi nr. 39/ Ap din 27 februarie 2004, ambele pronunţate de Curtea de Apel Braşov, solicitând admiterea recursului şi rejudecând cauza, în fond, casarea deciziilor recurate, cu reţinere sau trimitere spre rejudecare.
Recurenta susţine astfel, pe cale de excepţie, că deciziile recurate sunt lovite de nulitate, întrucât potrivit art. 121 alin. ultim C. proc. civ., hotărârile trebuie pronunţate întotdeauna în şedinţă publică, ori, Decizia nr. 39/ Ap din 27 februarie 2004 a fost pronunţată în camera de consiliu, încălcându-se o normă imperativă a legii procedurale, împrejurare ce atrage nulitatea ei conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., fiind afectată în acelaşi mod, prin propagare, şi valabilitatea celeilalte hotărâri, prin care s-a evocat fondul, nr. 119/ Ap din 30 aprilie 2004, a aceleiaşi curţi de apel.
Pe fondul cauzei, susţine, în esenţă, că Decizia nr. 119/ Ap din 30 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov, este nelegală şi netemeinică, întrucât societatea pârâtă a fost şi a rămas o societate atipică, care nu îndeplineşte condiţiile calificării sale ca societate deţinută public şi, ca atare, nu-i sunt incidente prevederile OUG nr. 28/2002, privind regulile de funcţionare, fiind fără dubiu că potrivit actului constitutiv şi Legii nr. 31/1990 republicată, convocarea s-a făcut corect prin intermediul mijloacelor de telecomunicaţie actuale, faxul nefiind altceva decât o scrisoare expediată cu celeritate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
În ce priveşte susţinerea recurentei, conform căreia, pe cale de excepţie, hotărârile pronunţate de curtea de apel sunt lovite de nulitate, se reţine că nu este întemeiată.
Astfel, prima hotărâre pronunţată în cauză, respectiv sentinţa civilă nr. 4994/ C din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Braşov a fost anulată de Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 39/ Ap din 27 februarie 2004, tocmai pentru faptul că instanţa a judecat pricina în şedinţă publică, contrar dispoziţiilor art. 132 pct. 9 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Întrucât prima instanţă a respins cererea ca rămasă fără obiect, fără a intra în cercetarea fondului, fiind îndeplinite cerinţele art. 297 C. proc. civ., soluţionarea apelului, cu evocarea fondului, s-a făcut în condiţii legale, în camera de consiliu, iar Decizia civilă nr. 119/ Ap din 30 aprilie 2004 a aceleiaşi curţi de apel s-a pronunţat în şedinţă publică, astfel cum cer imperativ dispoziţiile art. 121 alin. (3) C. proc. civ., neexistând deci nici un motiv pentru a constata nulitatea hotărârilor pronunţate în cauză.
În ce priveşte fondul cauzei, se constată că, în conformitate cu actul constitutiv al societăţii pârâte, aceasta s-a înfiinţat prin divizarea SC T.U. SA, care este o societate deţinută publică, iar la art. 3 alin. (3) s-a făcut menţiunea expresă că „societatea SC A.H. SA este societate de tip deschis, în conformitate cu prevederile Legii nt.52/1994 şi ale reglementărilor C.N.V.M.".
Prin OUG nr. 28 din 13 martie 2002 a fost aprobată Legea nr. 52/1994, iar în conformitate cu art. 2 pct. 39 din această ordonanţă de urgenţă „societatea deţinută public este o societate comercială pe acţiuni constituită prin subscripţie publică sau o societate ale cărei valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice regulat promovate şi încheiate cu succes".
De asemenea, conform art. 104 din OUG nr. 28/2002 „divizarea unei societăţi deţinute public sau fuzionarea unei societăţi cu o societate deţinută public va avea ca efect crearea şi /sau menţinerea de societăţi deţinute public".
Faţă de textele legale mai sus menţionate, cât şi faţă de faptul că societatea pârâtă a fost declarată societate de tip închis la data de 8 mai 2003, rezultă fără dubiu, că la data adoptării hotărârii A.G.A., 27 martie 2003, aceasta îndeplinea condiţiile unei societăţi deţinute public, căreia îi erau aplicabile prevederile OUG nr. 28/2002, privind funcţionarea societăţii, inclusiv cele referitoare la convocarea A.G.A.
Ca atare, convocarea adunării generale se impunea a fi făcută cu respectarea prevederilor cuprinse în OUG nr. 28/2002, care nu înlătură aplicarea prevederilor art. 1172 din Legea nr. 31/1990, conform cărora „termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării", acest termen fiind imperativ, iar obligaţia respectării lui fiind o obligaţie de ordine publică.
Prin urmare, art. 121 din Legea nr. 31/1990 nu este aplicabil societăţilor deschise şi cum în speţă convocarea s-a făcut prin fax la data de 26 martie 2003, se reţine că în mod corect instanţa a apreciat că hotărârea adunării generale a acţionarilor din 27 martie 2003 este lovită de nulitate absolută şi a anulat-o în consecinţă, întrucât procedura de adoptare a acesteia, este contrară actului constitutiv (art. 14), cât şi legii, sub aspectul nerespectării termenului imperativ mai sus menţionat, cât şi a modalităţii de realizare.
Astfel fiind, se reţine că nici unul din motivele exprimate în recurs nu îndeplinesc condiţiile limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la desfiinţarea soluţiei pronunţate de curtea de apel, aceasta urmând a fi menţinută şi se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.H. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 119 din 30 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3797/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3799/2005. Comercial → |
|---|
