ICCJ. Decizia nr. 3841/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3841/2005
Dosar nr. 1660/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 172 din 29 noiembrie 2000, Tribunalul Olt a respins cererea formulată de SC A.T.L.U.B.F.B.A. Panama, privind recunoaşterea sentinţei din 1 septembrie 1998, pronunţată în dosarul nr. 963/1998 de către Înalta Curte de Justiţie, Tribunalul Comercial, secţia Queen’s Bench Londra, în contradictoriu cu SC A. Slatina, cu referire la modalitatea de comunicare a hotărârii părţii care a pierdut procesul, precum şi la condiţia existenţei reciprocităţii.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 188 din 14 noiembrie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanţe, cu motivarea că în mod judicios s-a reţinut de către prima instanţă că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 167 din Legea nr. 105/1992.
Prin Decizia nr. 7377 din 4 decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva acestei din urmă hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
S-a reţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat în legătură cu caracterul definitiv al hotărârii engleze.
În fine, s-a mai reţinut că instanţa trebuia să solicite relaţii de la Ministerul Justiţiei, în sensul constatării reciprocităţii, conform dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 105/1992.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, în rejudecare, prin Decizia nr. 84 din 17 decembrie 2003, a admis apelul declarat de reclamantă, împotriva hotărârii primei instanţe şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a admis cererea acesteia şi a recunoscut hotărârea străină menţionată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta SC A. SA Slatina a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.,
S-a susţinut că litigiul, soluţionat prin hotărârea a cărei recunoaştere s-a cerut, a fost judecat cu încălcarea competenţei altei instanţe şi priveşte o altă persoană decât semnatara contractului a cărei neexecutare a dus la sesizarea organului de jurisdicţie menţionat.
Recurenta a mai arătat că a învederat nelegalitatea procedurii de citare, apărare asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat.
S-a mai arătat că în mod greşit s-a apreciat asupra caracterului definitiv al hotărârii străine.
În fine, instanţa nu s-a conformat condiţiilor stabilite de legea engleză asupra instituţiei recunoaşterii hotărârilor străine şi nu s-a pronunţat asupra unor mijloace de apărare, cu referire la refuzul recunoaşterii hotărârii străine în sensul menţionat.
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului şi respingerea apelului declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanţe.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele dosarului rezultă că cererea de încuviinţare a hotărârii străine a parcurs un ciclu procesual.
În recurs, hotărârea instanţei de apel a fost casată cu trimitere numai pentru ca aceasta, rejudecând apelul să se pronunţe asupra caracterului definitiv al hotărârii străine a cărei recunoaştere s-a cerut şi asupra reciprocităţii.
Instanţa de apel, în rejudecare, a soluţionat cauza în limitele art. 315 C. proc. civ. Drept urmare, nu pot fi examinate în această etapă procesuală alte critici subsumate cazurilor de modificare invocate de pârâtă, în afara celor care privesc limitele rejudecării.
Ori, sub aspectele arătate, instanţa de control s-a pronunţat legal şi temeinic, corespunzător probatoriului administrat, din care rezultă regulata citare a pârâtei, caracterul definitiv al hotărârii străine ca urmare a neexercitării de către pârâtă a căilor de atac împotriva acesteia, precum şi existenţa reciprocităţii de fapt, cu referire la împrejurarea că normele de procedură engleze permit recunoaşterea unei hotărâri româneşti în aceleaşi condiţii ca şi cele prevăzute de Legea nr. 105/1992.
Ca atare, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestor critici.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Slatina, împotriva deciziei civile nr. 84 din 17 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3839/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3845/2005. Comercial → |
|---|
