ICCJ. Decizia nr. 3811/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Judecătoriei Călărași, creditorul SC S.L. SRL București, a solicitat instanței autorizarea executării silite a contractului de cesiune de creanță încheiat în baza hotărârii instanței, debitor fiind SC S. SA Călărași.
Prin încheierea din 8 iulie 2004, Judecătoria Călărași a încuviințat executarea silită solicitată de creditoare pentru recuperarea sumei reprezentând echivalentul în lei a sumei de 500.000 dolari S.U.A. la data plății datorate de către debitoarea SC S. SA Călărași, creanța provenind din datoria deținută de SC L.I.P.C. SA București, în baza încheierii din 4 octombrie 2002 a Tribunalului Călărași, precum și la plata cheltuielilor de executare.
împotriva acestei încheieri a declarat apel debitoarea, iar prin decizia nr. 499 din 11 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul și a schimbat în tot încheierea judecătoriei, în sensul respingerii cererii creditoarei ca neîntemeiată, cu 44.000 lei cheltuieli de judecată, cu motivarea că înscrisul prezentat de creditoare nu reprezintă titlu executor, în sensul Codului de procedură civilă.
Cu actul înregistrat la 14 decembrie 2004, creditoarea SC S.L. SRL București, a formulat recurs în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând că, în realitate, creanța a cărei executare s-a solicitat fusese investită cu titlu executor, iar modul în care urma a fi pusă în executare urma să fie stabilit de creditoare, care i-a cesionat recurentei o parte din creanța ce trebuia executată.
Recursul creditoarei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că la 4 octombrie 2004, Tribunalul Călărași a admis în parte cererea formulată de creditoarea SC L.I.P.C. SA București, împotriva debitoarei SC S. SA Călărași, pe care a somat-o să achite contravaloarea în lei a sumei de 9.977.200 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare produse și a sumei de 22.044.098,73 dolari S.U.A., reprezentând penalități de întârziere, hotărârea fiind investită cu formula executorie.
Ulterior creditoarea SC L. SA București, în calitate de cedent, a cesionat SC S.L. SRL București, în calitate de cesionar, o parte din creanța deținută în baza hotărârii amintite și anume suma de 500.000 dolari S.U.A. ce formează obiectul cererii de executare silită din dosarul de față.
Critica recurentei se referă la împrejurarea că, deși hotărârea prin care debitoarea SC S, SA Călărași a fost somată să achite sumele datorate a fost investită cu formula executorie, instanțele au refuzat în mod nejustificat executarea părții din creanță ce a format obiectul contractului de cesiune.
în realitate, investirea cu formula executorie s-a făcut prin hotărârea tribunalului rămasă definitivă și irevocabilă și care se referă la alt creditor și alte sume, așa încât curtea de apel a fost îndreptățită să rețină că înscrisul prezentat nu reprezintă titlu executor în sensul legii.
într-adevăr, contractul de cesiune nu a fost încheiat în formă autentică, așa cum prevede art. 376 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu a fost investit cu formula executorie, situație în care, instanțele au refuzat în mod legal executarea acestuia.
Pentru aceste considerente, recursul creditoarei a fost respins, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3813/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3807/2005. Comercial → |
|---|
