ICCJ. Decizia nr. 3814/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 2 decembrie 2003, reclamanta SC L.C. SRL Tulcea, cere obligarea pârâtei SC T.O. SRL Tulcea la plata sumei de 357.083.126 lei, cu titlu de preț restanță chirie, a sumei de 78.918.750 lei penalități de întârziere, a sumei de 17.751.185 lei taxă de timbru și 50.000 lei timbru judiciar.
Prin sentința civilă nr. 1285 din 11 mai 2004 Judecătoria Tulcea, secția civilă, respinge acțiunea reclamantei ca prematur introdusă și respinge ca nefondată cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
împotriva acestei hotărâri, reclamanta declară apel la 30 iulie 2004, la judecarea căruia renunță prin cererea formulată la 15 decembrie 2004.
Prin încheierea nr. 360/ Com din 16 decembrie 2004, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal ia act de renunțarea la judecata apelului declarat de reclamantă și obligă pe apelanta reclamantă la plata către intimată a sumei de 20.000.000 lei cheltuieli de judecată.
împotriva încheierii menționate reclamanta declară recurs prin care, cu invocarea art. 304 punct 10 C. proc. civ., solicită schimbarea în parte a încheierii atacate în sensul anulării obligării sale la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 20.000.000 lei ca nefondată, arătând în acest sens că în respectiva încheiere nu se semnalează pe bază de fapte în ce constă această sumă exagerată, recurenta apelantă neluând la cunoștință vreun act din care să rezulte pretențiile intimatei și dovezile produse de ea în acest sens.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că recursul nu este fondat și urmează a fi respins, reținându-se că în mod corect, instanța de apel a obligat pe reclamantă la plata către intimată a cheltuielilor de judecată, la solicitarea acesteia.
în acest sens, prin întâmpinarea depusă la 14 octombrie 2004 în apel, formulată și semnată de avocat potrivit ștampilei aplicate și împuternicirii avocațiale depusă de asemenea la dosar, intimata pârâtă a cerut respingerea apelului reclamantei apelante solicitând și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ce le va face cu respectivul proces; avocatul legal împuternicit de intimata pârâtă a reprezentat-o pe aceasta și la termenul de judecată din 16 decembrie 2004, cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, iar prin chitanța din 11 octombrie 2004 (dosar de apel) se probează că același avocat a încasat de la intimată suma de 20.000.000 lei onorariu de avocat "pentru redactare acte cu conținut juridic, asistență și reprezentare juridică intimată în dosar" la Curtea de Apel Constanța, așa cum se precizează în împuternicirea avocațială dată de intimata pârâtă în baza contractului de asistență juridică din 11 octombrie 2004.
Astfel fiind s-a reținut că obligarea de către instanța de apel a reclamantei recurente, care a promovat apelul și a silit pe intimată să-și formuleze apărare și să recurgă, în acest scop, la serviciile specializate ale unui avocat, la suportarea cheltuielilor pe care intimata le-a făcut în acest proces deschis la inițiativa reclamantei recurente a fost întemeiată și, pe cale de consecință, recursul declarat împotriva încheierii din 16 decembrie 2004 a instanței de apel a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3807/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3816/2005. Comercial → |
|---|
