ICCJ. Decizia nr. 3825/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea de revizuire formulată la 28 octombrie 2004, revizuienta SC J. SA, județul Constanța, a solicitat pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 3081/COM/2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție și menținerea ca intrată în puterea lucrului judecat a sentinței civile nr. 316/COM/1998, pronunțată de Tribunalul Constanța.
S-a motivat că prin această din urmă hotărâre rămasă irevocabilă și executată, revizuienta a fost obligată să plătească intimatei sumele de 579.669.771 lei, reprezentând preț lucrări, suma de 287.267.376 lei, cu titlu de penalități de întârziere și 6.000.000 lei cu titlu de garanție.
Ulterior, s-a introdus o nouă acțiune prin care s-a solicitat obligarea revizuientei la plata de penalități de întârziere în afara celor executate, în valoare de 348.994.676 lei deși, prin acțiunea inițială nu s-au pretins, iar hotărârea nu a fost apelată, deși intimata din această cauză avea posibilitatea legală să o facă și să pretindă plata de penalități în continuare până la achitarea debitului, ceea ce presupune că a achiesat la hotărârea dată și intrată în puterea lucrului judecat.
A mai susținut că penalitățile de întârziere nici nu sunt datorate, neavând suport în contracte deoarece au încetat.
Cererea de revizuire este nefondată.
Pentru a putea fi admisă o cerere de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar să existe identitate de obiect, părți și cauză, iar excepția puterii de lucru judecat să nu fi format obiect de dezbatere în litigiul anterior.
în cauză, aceste condiții nu sunt îndeplinite deoarece obiectul este diferit, pretențiile formulate prin cea de a doua acțiune nefiind identice cu pretențiile formulate prin prima acțiune, vizând plata penalităților de întârziere pentru o perioadă ulterioară celei avută în vedere în prima judecată.
Totodată, excepția puterii de lucru judecat a fost invocată de revizuientă în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită și instanța a respins excepția, soluționând cauza pe fond.
Cât privește susținerea că acordarea penalităților de întârziere în continuarea celor acordate prin hotărârea anterioară este nelegală excede analizei pe care instanța de revizuire o poate face în acest cadru procesual și care nu presupune rejudecarea în fond a cauzei.
Așa fiind, în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ., cererea de revizuire a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3828/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3853/2005. Comercial → |
|---|
