ICCJ. Decizia nr. 3848/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3848/2005
Dosar nr. 7739/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 martie 2003, reclamanta SC E. SRL Oradea, a chemat în judecată C.N.M.P.N.R. SA Baia Mare, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză instanţa de judecată să oblige pârâta la plata sumei de 554.211.434 lei, cu titlu de diferenţă preţ, penalităţi şi diferenţă de curs valutar.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza raporturilor comerciale contractual stabilite cu pârâta a livrat acesteia anvelope.
Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată la scadenţa stabilită prin contract.
Ulterior, urmare plăţii diferenţei de preţ, reclamanta a precizat obiectul acţiunii în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 368.358.900 lei, reprezentând penalităţi şi diferenţe de curs valutar.
Prin sentinţa nr. 426/COM/2004 din 16 februarie 2004, Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea precizată şi a obligat pârâta la plata sumei de 368.358.900 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi diferenţe de curs valutar, datorate în baza contractului de furnizare de produse din 9 aprilie 2002, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii.
S-a reţinut că pârâta a fost de acord cu plata penalităţilor, iar diferenţa de curs valutar este datorată, în temeiul art. 19 pct. 2 din contract.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 54/C/2004-A din 13 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe, cu motivarea că instanţa de fond s-a pronunţat judicios, în baza art. 19.2 din contract, constatând îndeplinirea condiţiilor acestei clauze contractuale, cu referire la întârzierea plăţii preţului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că reclamantei i-au fost acordate penalităţi pentru plata cu întârziere a preţului.
Ca atare, aceasta nu este îndreptăţită şi la plata diferenţelor de curs valutar.
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi schimbării hotărârii primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii cu privire la acest capăt de cerere.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
La încheierea contractului părţilor stabilesc un echilibru al prestaţiilor.
Acest echilibru este depreciat, ori de câte ori obligaţiile nu sunt executate corespunzător clauzelor contractului.
În acest context, plata cu întârziere a preţului prejudiciază creditoarea acestuia, sub două aspecte:
- caracterul frugifer al banilor produce acesteia o pagubă prin lipsa folosinţei;
- în condiţiile unei economii afectate de inflaţie, deşi îşi păstrează valoarea nominală, preţul scade în valoare absolută.
Aşadar, paguba produsă creditoarei obligaţiei de plată, are cele două componente menţionate şi, în consecinţă, dezdăunarea are temeiuri diferite.
Plata cu întârziere a preţului pune deci problema refacerii echilibrului contractual.
Pentru repararea prejudiciului produsă sub aspectul primului temei, părţile pot conveni pentru preîntâmpinarea pagubei prin înserarea în contract a clauzei penale.
Sub acest aspect, pârâta a achiesat la pretenţiile reclamantei.
Pentru repararea prejudiciului sub aspectul celui de al doilea temei, părţile pot proceda fie la consolidarea preţului în valută, fie la corecţia acestuia cu rata inflaţiei pe durata întârzierii constatate în îndeplinirea obligaţiei de plată.
Părţile au convenit asupra primei variante, prin art. 19.2 din contract.
Ca atare, constatând îndeplinirea condiţiei prevăzute de această clauză contractuală, cu referire la îndeplinirea cu întârziere a obligaţiei de plată a preţului, fapt necontestat de pârâtă, în mod legal prima instanţă a obligat-o pe aceasta la plata diferenţei de curs valutar.
Prin urmare, respingând apelul şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legală, nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.N.M.P.N.R. SA Baia Mare, împotriva deciziei civile nr. 54/ C din 13 aprilie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3847/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3867/2005. Comercial → |
|---|
