ICCJ. Decizia nr. 390/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Tribunalului Brașov la data de 9 iulie 2003, înregistrată la nr. 4590, reclamanta, S.I.F.T. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, SC F.S.R. SA, anularea hotărârii A.G.E.A. societății pârâte din data de 16 iunie 2003 - referitoare la aprobarea majorării capitalului societății de la 45.236.925.000 lei la 66.912.650.000 lei, prin emiterea unui număr de 867.029 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 21.675.725.000 lei din care: 821 acțiuni emise ca urmare a încorporării rezervelor și a beneficiilor ce revin acționarilor înscriși în registrul acționarilor la data de referință stabilită pentru A.G.A. la care a fost aprobat bilanțul contabil încheiat la data de 31 decembrie 2002 și 45.045 acțiuni revin A.P.A.P.S. în baza O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată - invocând, în principal, încălcarea art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 107 și art. 116 din O.U.G. nr. 28/2002.
Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Brașov, prin sentința civilă nr. 4165, pronunțată la data de 23 octombrie 2003, în dosarul nr. 4590/2003, a respins acțiunea reclamantei având în vedere specificul acestei societăți, dispozițiile art. 471din O.U.G. nr. 208/2002 și faptul că legiuitorul permite majorarea capitalului social prin încorporarea beneficiilor destinate a fi împărțite acționarilor sub formă de dividende.
Apelul formulat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Brașov, prin decizia nr. 32/ Ap, pronunțată la data de 20 februarie 2004, în dosarul nr. 1544/Ap/C/2003.
Spre a hotărî astfel, instanța de apel, analizând motivele de apel cu care a fost investită, a reținut că hotărârea A.G.E.A. nu este contrară legii și nici actului constitutiv, apreciind că art. 8.9.12 din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 18 din 21 decembrie 2001 permite aplicarea art. 471din Legea nr. 137/2002 și că majorarea capitalului social al menționatei societăți s-a realizat conform prevederilor legale, neexistând obligativitatea acordării unei prime de emisiune.
împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelanta reclamantă invocând ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că decizia atacată nu dezvoltă, conform cerințelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază; că instanța de apel a interpretat, greșit, dispozițiile art. 8.9.1.2 din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni și a apreciat, eronat, că, în cauză, au aplicabilitate dispozițiile art. 471din O.U.G. nr. 208/2002, față de evocata clauză, nulă, în raport de dispozițiile art. 211 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată și în lipsa dovezilor privind efectuarea investițiilor, ultima critică putând fi încadrată, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de apel, conform cerințelor art. 261 C. proc. civ. și oferă posibilitatea analizei temeiniciei și legalității hotărârii pe fond, aspect ce înlătură, ca neîntemeiată, critica ce vizează incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Cu referire la critica formulată în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că instanța de apel, evocând textul art. 8.9.1.2 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 21 decembrie 2001, nu a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., păstrând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, așa încât nici această critică nu poate fi primită.
Având în vedere că, astfel cum, chiar prin acțiunea introductivă, se susține, majorarea capitalului social al SC F.S.R. SA s-a făcut în executarea obligațiilor asumate cu ocazia privatizării prin art. 8.9.1.2 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 18 din 21 decembrie 2001, pretinsa nulitate a menționatei clauze ca și modul de îndeplinire a obligațiilor cumpărătorului referitoare la efectuarea investiției, neputând fi analizate în prezenta judecată, față de limitele investirii instanței, se constată că, instanța de apel nu a greșit, evocând prevederile art. 471din O.U.G. nr. 208/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 137/2002, ca argument derogator de la aplicarea art. 116 din O.U.G. nr. 28/2000, conform căruia majorarea capitalului social în cazul societăților deținute public se poate efectua doar cu actualizarea prealabilă a imobilizărilor aflate în patrimoniu și fixarea unei prime de emisie, considerente ce înlătură, deopotrivă, și critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Așa a fost, s-a constatat neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., a respins, ca nefondat, recursul formulat de apelanta reclamantă împotriva menționatei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 397/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 401/2005. Comercial → |
|---|
