ICCJ. Decizia nr. 398/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1520, pronunțată la data de 29 aprilie 2004, în dosarul nr. 639, Judecătoria Târgoviște a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamanta SC R. SA, invocată de pârâtele SC E.M.N. SA și S.D.E.E. Târgoviște, cu consecința respingerii acțiunii, ca inadmisibilă.
Spre a hotărî astfel, instanța de fond, reținând natura comercială a obiectului litigiului, a făcut aplicarea art. 7201C. proc. civ., în lipsa dovezii îndeplinirii procedurii de conciliere directă, prevăzută de acest text legal.
Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Ploiești, prin decizia nr. 506, pronunțată la data de 6 iulie 2004, în dosarul nr. 4718/2004, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva menționatei sentințe pe care a anulat-o și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dâmbovița ca instanță de fond.
Pentru a pronunța evocata decizie, instanța de apel a reținut că litigiul nu este comercial, întrucât daunele solicitate de reclamantă prin acțiune izvorăsc dintr-un abuz presupus a fi fost săvârșit de entitatea achizitoare și de autoritatea contractantă și că, în baza O.U.G. nr. 60/2001 și Legii nr. 29/1990, republicată, în cauză, trebuie aplicată procedura specială a contenciosului administrativ, iar competența de a soluționa litigiul, în primă instanță, aparține tribunalului.
Intimata pârâtă, SC F.D.F.E.E. E.M.N., sucursala Târgoviște a formulat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ., și a solicitat modificarea acestei hotărâri, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței judecătoriei.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a aplicat dispoziții legale străine cauzei dedusă judecății de natură comercială, critică care se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând celelalte motive de recurs invocate, prevăzute de art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8 și pct. 10 C. proc. civ., spre a putea fi analizate.
Intimata reclamantă SC R. SA a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea deciziei atacate.
Recursul este fondat.
Astfel, este de observat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat, în temeiul art. 998 C. civ., obligarea pârâtelor la plata sumei de 500.000.000 lei cu titlu de daune.
Cum art. 4 C. com., instituie o prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului, indiferent de izvorul lor și cum, din această perspectivă, luându-se în considerare calitatea de comerciant a subiectului obligației, constituie fapte de comerț nu numai obligațiile contractuale ci și obligațiile derivând din fapte licite sau din săvârșirea unor fapte ilicite (art. 998 C. civ.), se constată că litigiul dedus judecății aparține jurisdicției comerciale așa cum, corect, a statuat instanța de fond.
Așa a fost, s-a avut în vedere greșita aplicare, în cauză, a O.U.G. nr. 60/2001 și Legii nr. 29/1990 republicată, de către instanța de apel, Curtea, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) teza 1 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., a admis recursul și a modificat decizia atacată, în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului formulat de reclamantă împotriva sentinței judecătoriei pe care a păstrat-o în tot.
| ← ICCJ. Decizia nr. 401/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 399/2005. Comercial → |
|---|
