ICCJ. Decizia nr. 391/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 9448/2003, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Teleorman, a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Craiova, S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi, SC P. SA, sucursala Craiova, solicitând obligarea pârâtei ce va fi găsită în culpă la plata sumei de 74.249.610 lei reprezentând contravaloare lipsă cantitativă constatată la destinație.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtele, sucursala Petrobrazi în calitate de furnizor și SC P. SA în calitate de expeditor i-au livrat motorină, că transportul a fost efectuat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Craiova, cu vagoanele având terminația nr. ..0744 și ..0801, care au ajuns la destinație cu raport de eveniment în care se preciza că ambele vagoane aveau câte un sigiliu rupt la doma de încercare și cu o lipsă de 4.210 kg.
Pârâta SC P. a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea pârâtei ce va fi în culpă la plata sumei de 1.814.036 lei tarife de transport.
Tribunalul Prahova a pronunțat sentința nr. 3768 din 2 decembrie 2003, prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Teleorman, a obligat pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Craiova la plata sumei de 30.463.280 lei reprezentând daune și la 2.522.062 lei cheltuieli de judecată, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată împotriva pârâtelor SC P. SA Ploiești, S.N.P. P. SA, Petrobrazi și a respins, ca inadmisibilă, cererea reconvențională formulată de pârâta SC P. SA.
Instanța a reținut că în speță nu sunt întrunite condițiile legale pentru exonerarea de răspundere a cărăușului, în temeiul art. 82.5 din Regulamentul de transport pe căile ferate, deoarece din documentele de transport rezultă că vagoanele au ajuns la destinație cu lipsa a câte unui sigiliu predător de la doma de încărcare și că vagoanele au fost preluate de cărăuș fără obiecțiuni.
Referitor la valoarea despăgubirilor, s-a reținut că reclamanta nu este obligată să achite accize, TVA și taxa de drum pentru marfa recepționată în depozit și în consecință valoarea cantității de 4.120 kg motorină este de 30.463.280 lei și nu de 74.249.610 lei cât a solicitat reclamanta.
în ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut că pârâta poate formula o astfel de cerere doar dacă are pretenții în legătură cu cererea reclamantului.
Reclamanta S.N.P. P. SA București și pârâta SC P. SA Ploiești au formulat apel.
în apelul său, reclamanta a arătat că a calculat corect pretențiile în raport de prețul curent al mărfii, conform art. 85.2 din Regulamentul de transport C.F.R., care include pe lângă prețul de rafinărie, TVA, accize, taxa de timbru, obligații care iau naștere în momentul livrării și se plătesc de rafinărie și de cheltuielile de transport achitate căii ferate.
La rândul său, pârâta SC P. SA Ploiești a arătat în motivele de apel, că se impune admiterea cererii sale și obligarea cărăușului la plata contravalorii tarifelor de transport aferente minusului de marfă, având în vedere că a achitat taxele de transport pentru întreaga cantitate de marfă livrată.
Prin decizia nr. 153 din 17 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul formulat de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Teleorman, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Craiova la plata sumei de 74.249.610 lei daune în loc de 30.463.280 lei, a menținut restul dispozițiilor sentinței și a respins apelul pârâtei SC P. SA Ploiești ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în prețul curent al mărfii se include, pe lângă prețul de rafinărie menționat în nota de debitare-creditare, și taxa de drum plătită obligatoriu la bugetul de stat, accize și TVA, taxe care se plătesc pentru întreaga cantitate livrată, deci și pentru cantitatea constatată lipsă.
Referitor la apelul pârâtei SC P. SA Ploiești, instanța de apel a reținut că, în temeiul art. 119 C. proc. civ., pârâta poate formula cerere reconvențională numai împotriva reclamantei și numai pentru pretenții în legătură cu cererea principală, iar nu și împotriva altui pârât, respectiv împotriva cărăușului care răspunde pentru lipsa parțială a mărfii.
Pârâta SC P. SA Ploiești a declarat recurs împotriva deciziei nr. 153 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, susținând că a achitat către cărăuș contravaloarea taxei de transport pentru întreaga cantitate de marfă livrată, or P. Teleorman a refuzat să îi achite contravaloarea taxelor de transport aferente cantității constatată lipsă, astfel că este prejudiciată cu suma de 880.243 lei.
De asemenea, recurenta a susținut că pretențiile sale au legătură directă cu pretențiile reclamantei, derivând din contractul de transport existent între părțile chemate în judecată prin cererea principală.
Recursul este nefondat, pârâta SC P. SA Ploiești a formulat cerere reconvențională împotriva pârâtului cărăuș S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Craiova și nu împotriva reclamantei S.N.P. P. SA, sucursala Peco Teleorman, contrar prevederilor art. 119 C. proc. civ.
în consecință, recursul declarat în cauză a fost respins, nu au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 386/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 394/2005. Comercial → |
|---|
