ICCJ. Decizia nr. 3913/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 9 septembrie 200 și precizată la 27 noiembrie 2003, reclamanta SC C.E. SA, cu sediul ales în București, a chemat în judecată pe pârâta SCA E. București, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia să predea noului Consiliu de Administrație al reclamantei, certificatul de înmatriculare, C. fisc., dovada de înștiințare plătitor T.V.A., toate documentele contabile, toate registrele societății, contractele de muncă și toate documentele în legătură cu activitatea societății solicitate prin notificarea nr. 2508 din 5 noiembrie 2002, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 2.000.000 lei pe zi de întârziere.
De asemenea reclamanta a mai solicitat instanței să dispună, ca pârâta să asigure accesul C.A. și C.C., în spațiul din București, str. Gării Cățelu, pentru a face inventarul materialelor, uneltelor și instalațiilor aparținând SC C.E. SA, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că, împreună cu pârâta are calitatea de acționar în cadrul aceleiași societăți și că A.G.A. din 19 septembrie 2002, a ales un nou Consiliu de Administrație al reclamantei și că, față de această situație, pârâta a fost somată, să-i predea documentele menționate anterior și să permită accesul C.A. și a C.C. în sediul din str. Gara Cățelu.
A mai arătat reclamanta că, în lipsa acestor documente, nu este în măsură să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de legea contabilității și legislația fiscală, aceasta în afara faptului că, tot din acest motiv nu poate să-și preschimbe certificatul de înmatriculare ceea ce atrage conform art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 76/2001, sancțiune dizolvării de drept a societății.
Prin sentința nr. 7501 din 6 mai 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată și pe fond a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să predea C.A. al reclamantei certificatul de înmatriculare, C. fisc., dovada de înștiințare privind plata T.V.A., documentele contabile, registrele societății, contractele de muncă și toate celelalte documente privind activitatea SC C.E. SA, ce se află în posesia sa.
Prin aceeași sentință pârâta a mai fost obligată să asigure accesul C.A. și C.C. ale societății reclamante în spațiul din București, str. Gării Dudești, pentru a face inventarul materialelor, uneltelor și instalațiilor SC C.E. SA, fiind totodată obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 72.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, pârâta a recunoscut la concilierea directă din 15 decembrie 2003 precum și la interogatoriu, că documentele solicitate de reclamantă se află în spațiul din str. Gării Dudești, București și că această împrejurare a fost confirmată prin declarația martorei G.M., astfel că, față de faptul că accesul reclamantei nu se poate realiza în spațiul situat la adresa menționată anterior, fără consimțământul pârâtei în calitate de proprietar al acestuia, s-a apreciat de către prima instanță că, pârâta are calitate procesuală pasivă, și în consecință, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceasta și pe fond a admis acțiunea în parte, conform dispozitivului sentinței.
Apelul declarat împotriva susmenționatei sentințe de către pârâta SCA E. București, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 45 din 24 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
în fundamentarea acestei soluții instanța de apel a reținut că, din probele administrate la judecata în fond a cauzei, a rezultat că documentele solicitate de reclamantă se află în fișetele din incinta sediului societății pârâte și că materialele, uneltele și instalațiile proprietatea intimatei reclamante se află de asemenea depozitate în magaziile proprietatea pârâtei, fiind sigilate de către aceasta.
Ca atare, a mai reținut instanța de apel, că bine tribunalul a considerat că accesul reprezentanților reclamantei în vederea ridicării documentelor solicitate și a inventarierii bunurilor menționate în cerere, nu se poate face decât cu participarea și concursul reprezentanților pârâtei, proprietara spațiului, întrucât, pentru evitarea unor discuții ulterioare este necesară încheierea de către părțile implicate a unor procese verbale de predare-primire și de inventariere.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta SCA E. București.
Se susține în esență, că prin admiterea acțiunii în parte și menținerea acestei soluții, instanțele au pronunțat soluții criticabile, deoarece au apreciat în mod eronat că pârâta are calitate procesuală pasivă și ca urmare a obligat-o să predea reclamantei documentele precizate în acțiune, deși, în tot cursul procesului, aceasta a susținut, că este de acord doar să permită accesul reclamantei în sediul său pentru a-și ridica documentele și a inventaria bunurile menționate în somația din 11 decembrie 2002.
Ori, în contextul în care documentele solicitate se află în posesia foștilor salariați ai reclamantei, în mod greșit, susține pârâta că ar fi fost obligată să predea niște documente care nu se afla în posesia sa și pe care nu le-a primit, ea putând fi obligată în condițiile speței, eventual numai să permită accesul reclamantei în sediul său pentru ca aceasta împreună cu foștii săi salariați să-și ridice documentele pe propria-i cheltuială.
în consecință, pârâta solicită admiterea recursului pentru motivele scrise depuse la dosar.
Recursul declarat în cauză nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că doamna P.M. în calitate de reprezentantă legală a pârâtei, a recunoscut prin procesul verbal din 12 decembrie 2002 existența documentelor la sediul societății, care au făcut obiectul notificărilor din 10 decembrie 2002 și 11 decembrie 2002, emise de executorul judecătoresc, precizând că va face predarea acestor documente noului C.A. al reclamantei numai în momentul în care acesta va prezenta în acest sens un titlu executoriu.
De asemenea, pârâta prin reprezentantul său legal, a recunoscut la data de 11 martie 2004, prin răspunsul la întrebarea a I-a la interogatoriu, ca toate documentele de constituire a reclamantei, registrele, documentele financiar contabile, justificative și cele primare ale acesteia se află la sediul său din București, str. Gării Dudești, în acest sens fiind și depoziția martorei G.M.
Ca atare și având în vedere cele arătate mai sus, se constată că, fără nici un temei, pârâta susține că prin hotărârile pronunțate în cauză ar fi fost obligată să predea reclamantei documente pe care în realitate nu le-a primit, din moment ce anterior recunoscuse, iar probele dosarului confirmă în integralitatea lor această situație, și anume că documentele care au făcut obiectul notificărilor se află la sediul pârâtei.
Pe cale de consecință, cum criticile formulate de recurentă nu au fost susținute ci dimpotrivă au fost contrazise de probele dosarului, așa cum s-a arătat anterior, recursul declarat în cauză a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3952/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3944/2005. Comercial → |
|---|
