ICCJ. Decizia nr. 3919/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 4401 din 4 noiembrie 2004, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de pârâta SC E.R. SRL Județul Prahova, împotriva deciziei nr. 164 din 4 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în contradictoriu cu reclamantul F.M.
Pentru a se pronunța astfel, înalta Curte a reținut că recursul a fost redactat cu încălcarea dispozițiilor art. 3021alin. (1) lit. a) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității pentru persoanele juridice societăți comerciale, denumirea și sediul precum și numărul de înmatriculare în R.C., codul unic de înregistrare sau, după caz, C. fisc. și codul bancar precum și semnătura.
S-a reținut că cererea de recurs nu cuprinde numărul de înmatriculare al societății la R.C., C. fisc. și codul bancar și este semnată de avocat fără a fi depusă împuternicirea acestuia.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare SC E.R. SRL invocând ca temei legal dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.
Astfel contestatoarea susține că dispozițiile procedurale care cuprind sancțiunea nulității cererii de recurs pentru lipsa mențiunilor prevăzute de art. 302 int. 1 lit. a) și d) nu sunt aplicabile actului de procedură dedus judecății deoarece cererilor de recurs formulate înainte de 25 mai 2004 le sunt aplicabile dispozițiile legii vechi de procedură.
Prin notele scrise contestatoarea susține că dispozițiile legale avute în vedere de instanța de recurs la aplicarea sancțiunii nulității cererii au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 176/2005, pronunțată de Curtea Constituțională apreciind că subzistă și aplicarea legii în timp.
Contestația în anulare este nefondată.
Temeiul legal invocat în susținerea cererii formulate este art. 317 și art. 318 C. proc. civ.
Ori textele invocate prevăd situații limitative respectiv când procedura de chemare a părții la judecată nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, sau când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică sau când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
în speță nu sunt întrunite aceste condiții, care se referă la aspectele formale ale judecății și nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Critica privind modul de interpretare a unui text de lege nu poate constitui motiv de contestație în anulare în speță nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 108 C. proc. civ.
în această situație nu au fost întrunite condițiile art. 317-318 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3903/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3968/2005. Comercial → |
|---|
