ICCJ. Decizia nr. 4191/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția comercială, la data de 29 august 2000, reclamanta SC C.M. SA (fostă succesoare a A.N.P. sucursala Mureș) a chemat în judecată pe pârâtul O.I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să-l oblige pe pârât la plata sumei de 10.282.489 lei, reprezentând dobânzi calculate până la data de 5 ianuarie 1999 și cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul, prin care acesta s-a obligat să achite în cereale contravaloarea lucrărilor agricole, a îngrășămintelor, ierbicidelor și utilajelor achitate de reclamantă. Tot acesta a suportat toate cheltuielile ocazionate cu înființarea culturii și recoltarea, a suportat și suportă în continuare dobânzile percepute de bancă pentru creditele încasate în acest scop, însă pârâtul nu a achitat în totalitate obligațiile nerespectând prevederile contractuale, nici după ce a fost notificat.
Prin sentința civilă nr. 1173 din 22 septembrie 2000, Tribunalul Mureș, secția comercială și contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 10.282.489 lei cu titlu de daune interese moratorii decurgând din contract și 8.676.049 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în considerentele hotărârii că în conformitate cu clauzele contractuale, pârâtul avea obligația să plătească contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă și să suporte diferența de dobândă a creditului de la procentul subvenționat de stat la dobânda efectivă a creditului utilizat. De asemenea, instanța de fond a apreciat că pârâtul și-a îndeplinit doar parțial obligațiile asumate plătind produse agricole în valoare insuficientă.
împotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat apel criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinice.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia nr. 59/ A din 15 februarie 2000, a admis apelul și a schimbat sentința fondului în tot, în sensul că a respins ca prescrisă acțiunea reclamantei și a obligat pe acesta la 477.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțând această soluție, instanța de apel a reținut în considerentele hotărârii că raportat la obiectul acțiunii și față de momentul introducerii acesteia la instanța de fond, 29 august 2000, acțiunea apare ca fiind prescrisă, neexistând cauze de întrerupere sau suspendare astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile decretului 167/1958.
împotriva acestei decizii, reclamanta SC C.M. SA a declarat recurs, criticile aduse vizând aplicarea greșită a legii și interpretarea greșită a clauzelor contractului dintre părți.
A susținut recurenta că în baza art. 3 lit. g) Cap. III din contract pârâtul s-a obligat la plata diferenței de dobândă a creditului de la procentul subvenționat de stat la dobânda efectiv acordată de SC B.A. SA Mureș și în raport de data acordării acestui credit, 18 octombrie 1996 și momentul lichidării acestuia 4 martie 1998, momentul recoltării, în luna august, nu putea opera prescripția.
Mai susține recurenta că în mod greșit instanța de apel a apreciat că nu au existat cauze de întrerupere a cursului prescripției raportat la data la care pârâta și-a îndeplinit obligația de predare a produselor, respectiv 14 august 1997, și 4 martie 1998.
Recursul nu este fondat.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosar, rezultă cu certitudine că părțile s-au aflat în relații contractuale, reclamanta acordând pârâtului o serie de avansuri în natură (prestări de lucrări agricole mecanizate, semințe, îngrășăminte chimice și pesticide) pentru înființarea în toamna anului 1996 a unei culturi de grâu, pe o suprafață de 30 ha, acestea fiind restituite prin predări în natură a grâului în perioada sfârșitului lunii iunie și până la 15 august 1997, astfel că pârâtul a întors în totalitate valoarea avansului prin grâul predat.
Raportat la data introducerii acțiunii în justiție de către reclamantă, respectiv 29 august 2000, instanța de apel, în mod corect a apreciat că pentru perioada 16 octombrie 1996 - 28 iulie 1997, data îndeplinirii de către pârât a obligațiilor contractuale de predare a grâului, dreptul la acțiune este stins prin efectul prescripției în conformitate cu dispozițiile expres prevăzute de art. 3 din decretul nr. 167/1958.
Nu poate fi reținută critica reclamantului cu privire la data lichidării creditului contractat în acest scop, în condițiile în care, așa cum rezultă din probatoriul efectuat în cauză, pârâtul a întors în totalitate valoarea avansului prin grâul predat la 15 august 1997.
în ceea ce privește cauza de întrerupere a cursului prescripției prin predarea grâului la data de 4 martie 1998, această susținere nu a fost dovedită în cauză, astfel că și această critică se constată a fi nefondată.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat și a fost menținută în totalitate decizia pronunțată în apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4089/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4435/2005. Comercial → |
|---|
