ICCJ. Decizia nr. 4132/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta M.C.S.O.C.O.M. Râmnicu Vâlcea a acționat în judecată prin acțiunea ce a format obiectul dosarului Tribunalului Vâlcea pe pârâta SC F.I. SRL Râmnicu Vâlcea în contradictoriu cu care a solicitat:
1. Să se constate că obiectul vânzării transpuse în contractul dintre părți din 16 noiembrie 1998, îl constituie spațiul comercial în suprafață de 90 mp situat în Râmnicu Vâlcea, B-dul Nicolae Mălcescu, nu suprafața de 221,6 mp;
2. să fie obligată pârâta la plata sumei de 21.350.932 lei, reprezentând reactualizarea diferenței de preț de 13.000.000 lei datorată potrivit protocolului din 1 decembrie 2000;
3. să fie obligată pârâta la retrocedarea spațiului comercial de 50mp diferență până la 131,1 mp menționați în protocol;
4. să fie obligată pârâta la plata sumei de 8.073.857 lei reprezentând consum de energie electrică, plus penalități de întârziere de 440.832 lei;
5. să suporte pârâta cheltuielile de judecată.
Prin sentința nr. 675/ C din 8 iunie 2004 Tribunalul Vâlcea a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capătului 4 din acțiune privind obligarea pârâtei la plata sumei de 8.073.857 lei contravaloare consum de energie electrică și 440.832 lei penalități de întârziere, iar pe fond, a respins restul acțiunii, reținând că stabilirea în concret a suprafețelor și a sumelor datorate este un atribut exclusiv al părților contractante și deci acțiunea în constatare pentru primul capăt de cerere s-a privit a fi inadmisibilă; celelalte capete de cerere au fost respinse fiind accesorii acțiunii principale.
Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a fost respins ca nefondat, de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 221/A/COM din 22 septembrie 2004 și reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei SC F.I. SRL Râmnicu Vâlcea cheltuieli de judecată de 15.000.000 lei.
La pronunțarea acestei hotărâri instanța de apel a reținut că referitor la calificarea cererii de chemare în judecată ca acțiune în constatare, respingerea acțiunii este legală și temeinică și a reținut de asemenea că reclamanta are deschisă calea acțiunii în realizare pentru pretențiile sale.
La data de 7 octombrie 2004 M.C.S.O.C.O.M. Râmnicu Vâlcea a înregistrat la Curtea de Apel Pitești cererea ce a format obiectul dosarului, privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 221/A/COM din 22 septembrie 2004, motivată în drept pe dispozițiile art. 2811_i art. 2822C. proc. civ. și a solicitat instanței să se pronunțe pe toate capetele de cerere din acțiunea sa, susținând că au fiecare independența proprie și era necesar a fi soluționate separat, indiferent de soluția adoptată cu privire la primul capăt de cerere.
Prin încheierea din ședința camerei de consiliu de la 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ a respins, ca nefondată, cererea petiționarei M.C.S.O.C.O.M. Râmnicu Vâlcea, pentru lămurirea înțelesului și completarea dispozitivului deciziei nr. 221/A/COM din 22 septembrie 2004 a aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin hotărârea din apel, apreciindu-se că acțiunea în constatare este inadmisibilă, corect a fost privită ca inutilă examinarea celorlalte capete de cerere.
Reclamanta a declarat și recurs la data de 11 octombrie 2004, împotriva deciziei 221/A/COM din 22 septembrie 2004 menționată mai sus, ia acest recurs a fost respins ca nefondat de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1352/2005 din 25 februarie 2005.
La 11 octombrie 2004 petiționara M.C.S.O.C.O.M. Râmnicu Vâlcea a declarat recurs împotriva încheierii din ședința din camera de consiliu din 10 noiembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și a susținut că este nelegală întrucât a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul petiționarei este nefondat.
Analiza recursului ce face obiectul prezentei cauze, ce vizează lămurirea înțelesului și completarea dispozitivului deciziei nr. 221/A/COM din 22 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești nu poate fi examinată fără cercetarea și a recursului declarat de aceeași parte împotriva aceleiași decizii a instanței de apel.
Acest din urmă recurs a fost soluționat de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, la data de 25 februarie 2005 prin decizia nr. 1352/2005.
Motivele prezentului recurs sunt aceleași ca și ale recursului din dosar și au fost detaliat analizate în dosarul respectiv; așadar, soluția este dată pe fondul recursului prin decizia nr. 1352/2005 din 25 februarie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ceea ce nu mai justifică o nouă lămurire a dispozitivului deciziei 221/A/C din 22 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
De altfel, cum nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2811C. proc. civ., recursul petiționarei a fost nefondat și s-a respins, recurenta în baza prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată dovedite ca fiind efectuate de intimată, în sumă de 10.000.000 lei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4613/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4089/2005. Comercial → |
|---|
