ICCJ. Decizia nr. 393/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3902 din 24 septembrie 2003, s-a admis acțiunea reclamantei S.B.C. Arad în contradictoriu cu pârâta SC L.F. SA și în consecință s-a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 3 din 3 decembrie 2002 adoptată de societatea pârâtă, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 10.303.000 lei cheltuieli de judecată.
în motivare s-a reținut că s-au încălcat dispozițiile art. 117 pct. 8 din Legea nr. 31/1990 deoarece, fiind vorba despre modificarea actului constitutiv al societății pârâte, convocarea trebuia să cuprindă textul integral al propunerilor, ceea ce în speță nu s-a făcut, în sensul că din convocator nu rezultă ce presupune micșorarea capitalului social și consecințele acestui fapt, în ce constă micșorarea valorii nominale a acțiunilor și cuantumul valorii nominale a fiecărei acțiuni.
S-a mai reținut în plus, că pârâta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002, de a înștiința C.N.V.M. și piața pe care se tranzacționau valorile mobiliare emise de societate, cu privire la convocarea adunării generale, norma având caracter imperativ, fiind sancționată cu nulitatea absolută. îndeplinirea ulterioară a obligației nu acoperă viciul invocat de reclamantă.
Instanța de fond a mai reținut că micșorarea valorii nominale a unei acțiuni de la 25.000 lei la 22.602 lei hotărâtă de adunarea generală o prejudiciază pe reclamantă, întrucât îi produce o pierdere contabilă proprie proporțională cu reducerea aferentă cotei de capital deținută.
Totodată, s-a reținut încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) pct. 9 din O.U.G. nr. 28/2002, modificată prin Legea nr. 525/2002 privind obligația inserării în convocator a unui punct distinct referitor la data de înregistrare, care servește la identificarea acționarilor asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârilor adoptate și care trebuie să fie ulterioară datei întrunirii adunării generale.
Prin decizia civilă nr. 107 din 26 februarie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de pârâta SC L.F. SA Cluj Napoca împotriva sentinței Tribunalului Cluj pe care a schimbat-o în întregime în sensul că a respins acțiunea reclamantei S.B.C. SA Arad pentru anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 3 din 3 decembrie 2002.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.B.C. SA Arad solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de pârâtă și menținerii sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj.
în motivarea recursului întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta recurentă arată că acționarii nu au fost informați suficient pentru a vota în deplină cunoștință de cauză deoarece textul convocării este deficitar, nerespectând cerința prevăzută de art. 117 pct. 8 din Legea nr. 31/1990 întrucât nu rezultă la cât se reduce valoarea acțiunii. Instanța a apreciat greșit probele de la dosar făcând trimitere în mod greșit la M. Of. în care s-a publicat hotărârea atacată ca fiind cel în care s-a publicat textul convocări A.G.E.A.
în al doilea rând se motivează că instanța în mod greșit a apreciat că nu este o cauză de nulitate absolută a hotărârii A.G.E.A. neînștiințarea prealabilă a C.N.V.M.R. și R.A.Z.D.A.Q., cerință prevăzută de art. 107 din O.U.G. 28/2002. Această cerință are același regim cu cea privind aplicarea convocatorului în M. Of. și într-un ziar local și lipsa ei se sancționează cu nulitatea absolută.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate înalta Curte constată că acesta este nefondat, instanța de apel făcând în cauză o corectă aplicare a legii.
în privința primului motiv de recurs acesta este nefondat întrucât din examinarea convocatorului ședinței A.G.E.A. SC L.F. SA Cluj din 3 decembrie 2002 rezultă că acesta corespunde exigențelor impuse de art. 177 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990. Mai mult, reclamanta-recurentă a avut reprezentarea exactă a problemelor aflate pe ordinea de zi a adunării și a votat împotriva acestei hotărâri, deci dreptul său la informare nu a fost lezat prin redactarea lacunară a contractului.
Nici al doilea motiv nu a fost fondat întrucât O.U.G. 28/2002 nu prevede sancțiunea nulității pentru nerespectarea prevederilor privind neîncunoștiințarea C.N.V.M.R., așa cum o prevedea, în schimb, Legea nr. 31/1990 pentru încălcarea dispozițiilor referitoare la convocarea adunării generale. Mai mult, înștiințarea a fost transmisă către C.N.V.M.R. după ținerea A.G.E.A., iar ulterior, prin Legea nr,297/2004 s-au abrogat prevederile O.U.G. 28/2002 care s-a referit la această înștiințare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 470/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 395/2005. Comercial → |
|---|
