ICCJ. Decizia nr. 441/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta A.P.A.P.S. București (în prezent A.V.A.S.) a chemat în judecată pârâta SC E. SA Câmpina pentru plata sumei de 84.112.245 lei daune interese moratorii decurgând din plata cu întârziere a dividendelor pe anul 1997.
Prin sentința civilă nr. 488 din 20 martie 2001, Tribunalul Prahova a respins acțiunea reclamantei, reținând că în speță sunt aplicabile prevederile art. 68 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora aportul de capital social care dă naștere la dividende, nu este purtător de dobânzi.
Soluția de mai sus, a fost menținută de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 760 din 6 iunie 2001 prin care a fost respins ca nefondat apelul reclamantei.
Recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii de mai sus, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială prin decizia nr. 4028/2002 din 11 iunie 2002. A fost modificată decizia instanței de apel în sensul că s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 488 din 21 martie 2001 a Tribunalului Prahova, care a fost desființată și cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Instanța de control judiciar a precizat că se vor administra probe, eventual o expertiză contabilă judiciară, întrucât reclamanta nu poate pretinde decât dobânda medie acordată de bănci la depozitele la vedere al persoanelor juridice, iar nu la nivelul dobânzilor acordate de B.R.D. la depozitele persoanelor juridice pe termen de un an pentru perioada 16 aprilie 1998 - aprilie 1999 și la nivelul dobânzilor acordate de Trezoreria statului, unde reclamanta și-a transferat conturile, pentru perioada 8 aprilie - 18 noiembrie 1999.
în rejudecare, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința nr. 2775 din 11 septembrie 2003 prin care a respins, ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că deși a fost citată recurenta cu mențiunea de a se prezenta la dezbateri pentru a se putea pune în discuțiile probatoriile menționate în decizia de casare, aceasta nu a dat curs solicitării instanței și nici nu și-a prezentat în scris punctul său de vedere.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 114 din 8 decembrie 2003.
La pronunțarea hotărârii de mai sus, instanța de apel a reținut că atâta vreme cât reclamanta nu a făcut probatoriile pe linia indicațiilor date de instanța supremă în ce privește dobânda acordată de bănci la depozitele la vedere ale persoanelor juridice, pretențiile reclamantei sunt lipsite de suport legal.
împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, schimbarea sentinței instanței de fond și în final, admiterea cererii sale privind plata daunelor moratorii în valoare de 89.112.245 lei, întrucât:
- dreptul său la dividende decurge din calitatea reclamantei de acționar la societatea pârâtă, calitate conferită de Legea nr. 31/1990 republicată și legislația în materia privatizării;
- obligația pârâtei este o obligație de "a da", respectiv de a plăti daunele pe toată perioada în care i-a fost creat un prejudiciu, respectiv de la data scadenței dividendelor și până la plata lor efectivă.
Recursul reclamantei este nefodat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta A.V.A.S. București (fostă F.P.S. apoi A.P.A.P.S. București) a solicitat ca prin hotărâre judecătorească pârâta SC E. SA Câmpina să fie obligată să îi plătească daune moratorii în sumă de 84.112.245 lei pentru neplata în termen a dividendelor pe anul 1997.
Pretențiile reclamantei au fost calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an până la data de 8 aprilie 1999, iar de la această dată la nivelul dobânzilor practicate de Trezoreria statului.
Cum față de obiectul acțiunii s-a constatat de către instanța supremă existența unui calcul incorect, recomandându-se administrarea de noi probe care să indice calculul real al dobânzilor cuvenite pe cele două perioade reclamantei și cum reclamanta nu a dovedit pretențiile sale în condițiile circumscrise, corect apelul său a fost respins de Curtea de Apel Ploiești.
De asemenea, corect a reținut instanța de apel că la pronunțarea hotărârii pe fondul cauzei nu se putea ține seama de calculul daunelor moratorii prezentat de reclamantă la înregistrarea cererii de chemare în judecată în cuantum de 84.112.245 lei, întrucât această sumă a fost contestată de pârâtă, iar la data de 8 aprilie 1998 când s-au stabilit dividendele, reclamanta nu mai avea calitatea de acționar, întrucât prin contractul nr. 1168 din 18 august 1997 a înstrăinat acțiunile sale A.S.P.
De altfel, în condițiile art. 1085 C. civ., debitorul nu răspunde decât pentru daunele interese moratorii prevăzute contractual și aferente unei sume de bani neachitată, ca obligație contractuală și pentru care se pot percepe beneficii nerealizate.
Rezultă că recursul reclamantei a fost nefondat și s-a respins cu această mențiune.
| ← ICCJ. Decizia nr. 501/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 470/2005. Comercial → |
|---|
