ICCJ. Decizia nr. 3993/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Piatra Neamț sub nr. 5343 din 17 septembrie 2003, contestatoarea D.S.N., în contradictoriu cu intimata SC S.P. SA, a formulat contestație la executarea hotărârii arbitrale din 12 decembrie 2000, pronunțată în dosarul arbitrajului de pe lângă C.C.I. Neamț.
în motivarea contestației a arătat că în dispozitivul hotărârii arbitrale nu se prevede nici o obligație de plată a unor sume de bani, cu excepția cheltuielilor arbitrale, astfel că este necesară stabilirea întinderii hotărârii.
Prin sentința civilă nr. 3571 din 9 octombrie 2003, Judecătoria Piatra Neamț și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția comercială, care la rândul său, prin sentința civilă nr. 2970/ E din 5 decembrie 2003 și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului arbitral din cadrul C.C.I. Neamț.
Tribunalul arbitral, prin hotărârea pronunțată la 9 februarie 2004, a admis contestația la executare și a stabilit înțelesul dispozitivului hotărârii, în sensul că prețul încasat pentru cantitățile de masă lemnoasă livrate în temeiul contractului din 18 septembrie 2000 trebuia să fie cel prevăzut în procesul verbal de adjudecare la licitația din 7 septembrie 2000.
Pe cale de consecință, s-a dispus restituirea sumei de 4.860.267.610 lei încasată în plus de D.S.N., către SC S.P. SA.
A fost obligată D.S.N. să plătească suma de 58.602.676 lei taxă de arbitraj, iar SC S.P. SA să plătească D.S.N. suma de 58.602.677 lei cheltuieli de arbitraj.
în pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că prin hotărârea arbitrajului C.C.I. Neamț din 12 decembrie 2000 s-a admis în parte acțiunea arbitrală formulată de SC S.P. SA în contradictoriu cu pârâta D.S.N. și s-a stabilit că prețul de facturare și contractare pentru masa lemnoasă prevăzută în contractul din 18 septembrie 2000 este prețul în lei prevăzut în procesul verbal de adjudecare la licitația din 7 septembrie 2000, diferențiat pe partizi conform anexei la contract.
S-a mai reținut că dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde o obligație de a face și deoarece contractul era în curs de derulare (executare), nu s-au putut determina sumele de bani încasate în plus, așa încât în procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la 1 septembrie 2003 corect s-a stabilit că D.S.N. trebuia să restituie către SC S.P. SA suma de 4.860.267.610 lei.
Prin decizia civilă nr. 186 din 11 mai 2004, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea în anulare formulată de reclamanta D.S.N., împotriva hotărârii arbitrale din 9 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul Arbitral Neamț.
Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut că în mod legal tribunalul arbitral a procedat la examinarea dispozițiilor contractuale pe baza cărora s-a determinat prejudiciul produs SC S.P. SA, deoarece numai astfel se putea pronunța asupra lămuririi înțelesului și întinderii hotărârii arbitrale din 12 decembrie 2000, așa cum s-a cerut prin contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ.
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta D.S.N., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 1, 3, 6, 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei curții de apel, în sensul admiterii acțiunii în anulare așa cum a fost formulată.
Recurenta susține astfel că instanța care a soluționat contestația sa la executare nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale (art. 304 pct. 1 C. proc. civ.), în sensul că din complet au făcut parte și supraarbitrul R.C. și arbitrul N.A., care participaseră și la judecata în fond; hotărârea instanței arbitrale s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv Judecătoriei Piatra Neamț (art. 304 pct. 3 C. proc. civ.); instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) nesocotind cadrul procesual stabilit la instanța de fond care viza obligarea sa la încheierea contractului, fără a fi prevăzut în acesta clauza de actualizare a prețului; hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori cuprinde motive străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), reținând greșit că în mod legal tribunalul arbitral a procedat la examinarea dispozițiilor contractuale pe baza cărora s-a determinat întinderea prejudiciului produs; și, în sfârșit, din toate cele prezentate mai sus rezultă că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recursul este fondat și va fi admis potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că dispozitivul hotărârii arbitrale din 12 decembrie 2000, singurul care se pune în executare, prevede că prin admiterea în parte a acțiunii arbitrale formulate de SC S.P. SA, se stabilește că "prețul de contractare și facturare pentru masa lemnoasă prevăzută în contractul din 18 septembrie 2000 este prețul în lei prevăzut în procesul - verbal de adjudecare la licitația din 7 septembrie 2000, diferențiat pe patrizi conform anexei la contract".
în această împrejurare, având în vedere dispozițiile art. 399 și 400 C. proc. civ., precum și faptul că din examinarea conținutului dispozitivului mai sus menționat nu rezultă că el prevede o obligație de plată a unor sume de bani, (exceptând doar cheltuielile de arbitrare), se reține că în mod greșit instanța arbitrală investită cu lămurirea înțelesului dispozitivului hotărârii ce se execută a procedat la examinarea unor dispoziții contractuale, prin reluarea analizei fondului litigiului, modificând practic dispozitivul hotărârii prin care instanța se pronunțase anterior.
Astfel fiind, se constată că erau îndeplinite cerințele art. 364 lit. i) C. proc. civ., în sensul că hotărârea pronunțată de Tribunalul arbitral a încălcat dispozițiile imperative ale legii, deoarece instanța trebuia să lămurească eventual înțelesul dispozitivului numai în ce privește prețul, nu să facă și desocotirea unor sume și să dispună restituirea altora, depășindu-și în acest fel atribuțiile conferite de lege.
în consecință, se reține că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale din 9 februarie 2004 a Tribunalului Arbitral Neamț formulată de reclamantă era întemeiată și se impunea admiterea ei, fiind, prin urmare, întemeiate motivele de recurs fondate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., situație în care, acestea conducând la admiterea recursului, modificarea deciziei curții de apel și schimbarea în tot a sentinței arbitrale, examinarea celorlalte motive invocate pentru admiterea recursului devine superfluă.
Ca atare, s-a admis recursul declarat de reclamanta D.S.N., împotriva deciziei curții de apel care s-a modificat, în sensul că a fost admisă acțiunea în anulare și s-a schimbat în tot sentința arbitrală, respingându-se contestația la executare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3987/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4002/2005. Comercial → |
|---|
