ICCJ. Decizia nr. 3958/2005. Comercial
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 2597 din 20 septembrie 2004, Tribunalul Sibiu, secția comercială și contencios administrativ, a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamanta SC A.S.A.A.A. SA Sibiu, împotriva SC A.R.A.R.D.A.F. SA Cluj Napoca, prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1.126.885.488 lei, cu titlu de pretenții și dobândă legală.
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia nr. 287 din 19 noiembrie 2004 a admis apelul, a anulat sentința și a stabilit termen pentru evocarea fondului reținând că la data când s-a pronunțat sentința atacată, reclamanta îndeplinise obligația legală de achitare a taxei de timbru.
Aceeași instanță evocând fondul prin decizia nr. 8183 din 17 decembrie 2004, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 477.286.480 lei, cu titlu de pretenții și 30.323.589 lei dobânzi.
Pronunțându-se astfel, instanța a reținut că între părți s-a încheiat la 21 septembrie 2000 un contract de reasigurare, cotă parte C., prin care pârâta, în calitate de reasigurător, prelua răspunderea din cedarea asigurărilor încheiate de reclamantă în schimbul unui comision încasat de reclamantă.
Pentru că pârâta a descoperit polițe de asigurare care nu existau în deconturi în valoare totală de 9.100 dolari S.U.A., a decis să-i achite reclamantei numai 50 % din suma de plată, respectiv 26.129,10 dolari S.U.A., iar în urma verificării documentelor a concluzionat că datorează 577.286.490 lei, echivalentul a 17.029,10 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. din data de 31 august 2004.
întrucât reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor solicitate de 891.716.112 lei, iar părțile nu au solicitat efectuarea unei expertize contabile, instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată în parte, pentru suma recunoscută de pârâtă, din care aceasta din urmă achitase 100.000.000 lei dar și pentru dobânzile, calculate conform art. 3 din O.G. nr. 9/2000.
împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că pârâta îi datorează 1.126.885.488 lei, așa cum a și recunoscut implicit, în adresa din 17 iunie 2003, prin care i-a comunicat că este de acord să-i achite "50 % din suma netă de plată datorată de A.R.A.R.D.A.F.".
Recursul este nefondat.
Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere și atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Din examinarea deciziei atacate nu rezultă că au fost încălcate dispoziții legale sau a fost interpretată greșit norma juridică aplicabilă în cauză.
Conform art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, ori reclamanta nu și-a dovedit pretențiile solicitate de la pârâtă în sumă de 1.126.885.488 lei, și în lipsa unor probe evidente, instanța a admis acțiunea având în vedere doar recunoașterea pârâtei.
Cu adresa aflată la dosarul Tribunalului Sibiu, SC A.R.A.R.D.A.F. SA Cluj-Napoca, a comunicat reclamantei că a decis plata în proporție de 50 % din suma netă datorată, iar prin întâmpinarea aflată la același dosar a precizat că suma datorată este de numai 17.029,10 dolari S.U.A.
Față de această recunoaștere, care este simplă și expresă, instanța de judecată, nu putea să aprecieze că pârâta ar fi recunoscut întreg debitul așa cum susține în mod nejustificat în cererea de recurs.
în considerarea celor ce preced, înalta Curte a stabilit că decizia atacată a fost legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
← ICCJ. Decizia nr. 3999/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3966/2005. Comercial → |
---|