ICCJ. Decizia nr. 4036/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 24 iunie 2003, reclamanta SC C. SA Sibiu (în calitate de succesoare a SC C. SA Sibiu) a chemat în judecată pe pârâtele P.R.T. și SC R. SA Tălmaciu, pentru a fi obligate la plata sumei de 1.105.000 dolari S.U.A., în echivalent în lei la data executării, conform art. 5 din contractul nr. 1/2000; în subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la convocarea adunării generale extraordinare în conformitate cu prevederile art. 6 din contractul nr. 1/2000 și ale actului adițional, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că fosta SC C. SA Sibiu a cărei succesoare este reclamanta a încheiat cu pârâții un contract prin care prelua obligația de a executa investiții în valoare de 1.105.000 dolari S.U.A. ce ar fi creat posibilitatea pentru pârâta P.R.T. să cumpere acțiuni de la societatea comercială privatizată, utilajele reprezentând investiția fiind gajate în favoarea fostului F.P.S. prin contractul de gaj. Deși investiția a fost realizată iar pârâta P.R.T. a cumpărat acțiunile, pârâtele nu și-au îndeplinit obligația de a pune reclamantei la dispoziție spațiul corespunzător depozitării utilajelor.
Pârâta SC R. SA Tălmaciu a depus întâmpinare invocând lipsa calității procesuale active a reclamantei precum și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC R. SA, iar prin încheierea din 9 octombrie 2003, secția comercială și de contencios administrativ, a constatat că reclamanta SC C. SA are calitate procesuală activă, excepția privind lipsa calității procesuale pasive a societății comerciale fiind unită cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 2150/ C din 17 iunie 2004 Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC R. SA Tălmaciu, iar pe fond a admis în parte acțiunea reclamantei SC C. SA Sibiu, iar pârâta SC R. SA Tălmaciu a fost obligată la plata sumei de 1.105.000 dolari S.U.A. (în echivalent în lei la data plății) cu titlu de contravaloare investiții, plus 530.659.686 lei cheltuieli de judecată parțiale către reclamantă.
Aceeași pârâtă a fost obligată să plătească și sumele de 3.017.686 lei pentru expertul T.M. și 1.000.000 lei pentru expertul S.Ș.
Totodată, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei de a convoca adunarea generală extraordinară a acționarilor, fiind respinsă în totalitate acțiunea față de pârâta P.R.T.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că pârâtele n-au dovedit că și-au plătit datoriile contractate, conform dispozițiilor legale succesive privind privatizarea societăților comerciale.
împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta SC R. SA Tălmaciu, iar prin decizia nr. 303/ A din 3 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul obligând apelanta pârâtă la plata sumei de 50.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu actele înregistrate la 7 și 22 decembrie 2004, precum și la 1 februarie 2005 pârâta SC R. SA Tălmaciu a formulat în termen motive de recurs, în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând următoarele:
- în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece contractul nr. 1/2000 s-a încheiat între P.R.T. și SC C., societatea comercială recurentă nefiind parte în contract;
- instanța de apel a ignorat probatoriul administrat, respectiv expertizele tehnice efectuate, din care rezultă că intimata reclamantă nu și-a îndeplinit obligația achiziționării, motivării și punerii în funcțiune a tehnologiilor conform contractului, fiind, ca atare, o acțiune inadmisibilă;
- prin completarea motivelor de recurs pârâta a mai arătat că hotărârea pronunțată are la bază o motivare străină pricinii conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Recursul societății comerciale pârâtă este întemeiat, în sensul celor ce se vor arăta:
Din actele dosarului rezultă că între P.R.T. și SC C. SA Sibiu s-a încheiat contract cu scopul facilitării privatizării SC R. SA Tălmaciu, reclamanta urmând să preia obligațiile P.R.T. de a executa investiții în valoare de 22.718.800.000 lei, reprezentând 1.105.000 dolari S.U.A. la cursul valutar de la data încheierii contractului.
Potrivit acestui contract, SC C. Sibiu s-a obligat să efectueze investiții directe în valoarea prevăzută la art. 1 din contract, în termen de 3 luni de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare de acțiuni între F.P.S. și SC R. SA Tălmaciu, asociația obligându-se să recepționeze și să ia în primire lucrările de investiții efectuate, precum și să vireze contravaloarea acestor investiții (respectiv montarea și punerea în funcțiune a spațiului pus la dispoziție de SC R. SA Tălmaciu a unei fabrici integrale de țesătură industrială cu capacitate de 155.444 m.l., conform anexei 2 la contract, în componența și în valoarea stabilită prin raportul de evaluare contabilă care face parte integrantă din contract).
De asemenea, la 5 iunie 2000, între aceleași părți s-a încheiat actul adițional nr. 1 la contract, prin care s-a convenit ca, după majorarea capitalului social, acțiunile să se repartizeze astfel ca asociația P.A.S. și P.P.M. să dețină 51 % din acțiuni, iar SC C. SA 49 %, hotărârile importante ale societății urmând să se ia cu o majoritate de 2/3 din capitalul social prezent la adunarea generală a asociaților.
Ulterior, prin contractul de cesiune din 27 noiembrie 2001, SC C. SA Sibiu a cedat reclamantei contractul și actul adițional încheiate cu P.R.T., în condițiile arătate mai sus, reclamanta substituindu-se în totalitate drepturilor și obligațiilor din contract ce reveneau SC C. SA Sibiu.
Susținând că deși a îndeplinit obligațiile sale contractuale P.R.T. nu a achitat prețul investiției în sumă de 1.105.000 dolari S.U.A., reclamanta SC C. SA a formulat acțiunea ce formează obiectul dosarului de față.
Instanța de fond a considerat întemeiate pretențiile reclamantei reținând că aceasta și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau și, chiar în lipsa unui certificat de atestare al FPS, a considerat concludente dispozițiile martorilor audiați cât și concluziile raportului de expertiză efectuat de M.N. și confirmat de expertul consultant propus de reclamantă.
Cât privește hotărârea curții de apel (prin care s-au confirmat implicit considerentele sentinței tribunalului) aceasta constituie obiectul recursului pârâtei în sensul că ea conține o motivare străină pricinii, conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
într-adevăr, din examinarea motivelor de apel depuse de SC R. SA Tălmaciu Sibiu, rezultă că, deși s-au formulat și critici pe fondul cauzei (dosarul curții de apel) instanța a analizat doar motivele de apel legate de excepțiile respinse de instanță, iar pentru problemele fondului a formulat doar o frază cu caracter generic și care nu răspunde motivelor de apel vizând neîndeplinirea obligațiilor contractuale ale reclamantei, lipsa recepției investiției, etc., situație în care motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este fondat și urmează a fi admis, cu trimiterea pricinii spre rejudecarea apelului conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
Cu ocazia rejudecării, curtea de apel va reexamina criticile societății pârâte vizând lipsa calității sale procesuale pasive, deoarece decizia atacată a avut în vedere "protocolul" încheiat la 25 iulie 2004 între SC C. SA Sibiu și SC R. SA Tălmaciu depus în copie xerox la dosarul de recurs, dar și în copie dactilografiată, conținutul celor două înscrisuri fiind diferit (în sensul că un exemplar conține obiecțiuni ce vizează vicierea consimțământului reprezentanților pârâtei, iar cel de al doilea nu conține aceste obiecțiuni).
Pe de altă parte, după ce se va stabili care este forma reală a acestui protocol, instanța de apel va analiza obligațiile părților în raport de conținutul acestui protocol coroborat cu celelalte convenții dintre părți.
De asemenea, cu prilejul rejudecării apelului instanța va avea în vedere și celelalte critici formulate de pârâta recurentă, respectiv faptul că s-au ignorat probatoriile administrate în cauză și anume expertizele tehnice din care rezultă că intimata reclamantă nu și-a îndeplinit obligația achiziționării, montării și punerii în funcțiune a tehnologiilor conform contractului.
Din acest punct de vedere, instanța de apel va examina și susținerile recurentei legate de valoarea utilajelor din litigiu, ținând seama de faptul că între concluziile experților există diferențe considerabile în evaluarea contravalorii utilajelor (aproximativ o dată și jumătate), precum și de faptul că singurul argument pentru care nu s-a luat în seamă expertiza depusă de SC R. SA este o pretinsă tergiversare a pricinii, în strânsă legătură cu cererile de recuzare și de strămutare formulate de aceasta.
în fine, în aceeași ordine de idei, instanța de apel a putut examina și actele noi depuse de recurentă la dosarul cauzei, respectiv proiectul I.P.I.U. SA București, întocmit pentru determinarea capacității de producție și a valorii de piață pentru mijloacele fixe în discuție (dosarul de recurs).
| ← ICCJ. Decizia nr. 4087/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4037/2005. Comercial → |
|---|
