ICCJ. Decizia nr. 498/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 25 august 2003, reclamanta SC R. SA Predeal a chemat în judecată pârâta SC C.I.I.E. SRL București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată:
- să constate rezoluția de plin drept, fără nici o formalitate, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 126 din 25 mai 2002 a Biroului Notarului Public M.B., conform pactului comisoriu de gradul IV înserat în contract și să dispună repunerea părților în situația anterioară;
- să dispună evacuarea pârâtei din spațiul V.T., proprietatea reclamantei.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare privind activul menționat.
Prin art. 1 alin. (4) din contract, reclamanta s-a obligat ca, la data obținerii titlului de proprietate asupra terenului, să încheie în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare.
Prin contractul de vânzare-cumpărare, reclamanta a transferat pârâtei dreptul de proprietate asupra activului vilă și teren aferent.
Pârâta, deși invitată la perfectarea contractului, nu și-a îndeplinit obligația prevăzută la pct. II lit. c) din contract, situație în care devin incidente dispozițiile de la pct. II lit. e) din contract, cuprinzând clauza de rezoluție.
Deoarece pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului și contractul de vânzare-cumpărare rezolvit de plin drept, iar contractul de leasing expirat, aceasta folosește imobilul fără titlu.
Prin sentința nr. 3544/ C din 22 septembrie 2003, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea, a constatat rezoluția de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare și a dispus evacuarea pârâtei din imobilul proprietatea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului, stabilit printr-un raport de expertiză, comunicat anume acesteia în vederea executării.
Această neexecutare este imputabilă pârâtei.
Invocând neîndeplinirea procedurii de citare și greșita apreciere a situației de fapt, pârâta a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe.
Curtea de Apel București. secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 36/ Ap din 12 decembrie 2003, a admis apelul declarat de pârâtă, a anulat sentința atacată și a admis acțiunea formulată de reclamantă, în sensul că a constatat rezoluția contractului de vânzare-cumpărare și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în Timișul de Jos, înscris în C.F., cu motivarea că pactul comisoriu înserat în contract produce efecte, ca urmare a faptului că pârâta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută la lit. d) din contract, neachitând în termen de 30 zile prețul stabilit în expertiza primită la data de 9 mai 2003.
împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
S-a susținut că în mod greșit s-a reținut în cauză incidența art. 1021 C. civ. și că a operat rezoluția contractului de vânzare-cumpărare în baza pactului comisoriu, în raport de împrejurarea plății a 10% din valoarea terenului, apreciată eronat ca fiind lipsită de relevanță.
Deasemeni, instanța de apel a apreciat eronat materialul probator administrat, care impunea concluzia culpei reclamantei constând în aceea că nu a comunicat prețul în condițiile contractului, nu a pus pârâta în întârziere și nici nu a luat măsuri pentru refacerea expertizei, pe teren, conform celor convenite de părți.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este adevărat că părțile au convenit asupra rezoluțiunii de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare, pactul comisoriu de ultim grad înserat în contract operând fără a mai fi necesară intervenția justiției.
însă, în cazul în care părțile nu se înțeleg, revine instanței sesizate să verifice îndeplinirea condițiilor rezoluției convenționale și să constate că aceasta a operat de plin drept, în temeiul voinței neîndoielnice exprimate de părți în clauza lor expresă.
în raport de modul de redactare a pactului comisoriu, nu este necesară punerea în întârziere, în acest caz, simpla ajungere la scadență antrenând desființarea de plin drept a contractului.
Instanța de apel a apreciat că scadența de 30 zile prevăzută în art. II pct. 3 lit. d) din contractul de vânzare-cumpărare pentru plata prețului s-a împlinit, împrejurare în raport de care contractul este rezolvit de plin drept.
Ori, materialul probator administrat în cauză, cu referire la contractul de vânzare-cumpărare modificat prin act adițional, nu susține concluzia culpei pârâtei, atâta timp cât nu s-a făcut dovada stabilirii prețului în condițiile convenite de părți și comunicării acestuia.
Ca atare, în mod greșit s-a reținut că erau îndeplinite condițiile rezoluției convenționale.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul și va modifica decizia atacată, numai în partea privind soluționarea în fond a cauzei, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei.
Celelalte dispoziții ale deciziei au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 509/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 502/2005. Comercial → |
|---|
