ICCJ. Decizia nr. 4280/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4280/2005
Dosar nr. 11320/2004
Şedinţa publică din 27 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 ianuarie 2004, reclamantul T.A. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Craiova, S.A. şi Ş.I., solicitând Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, să constate nulitatea prin declararea în fals a delegaţiei din 4 decembrie 1995 emisă de SC C. SA Craiova pe numele Ş.I. (dosarul nr. 4582/1995 al Judecătoriei Craiova), precum şi a delegaţiei din 18 noiembrie 1996 emisă de SC C. SA Craiova pe numele Ş.I. (dosarul nr. 3533/1996 al Tribunalului Hunedoara) plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că, în fapt, prin încheierea pronunţată în şedinţa din Camera de consiliu 16 octombrie 2002 (dosar nr. 3533/1996), Tribunalul a constatat că SC C. SA Craiova, prin directorul general de la acea dată S.A. l-a delegat pe Ş.I. să-i reprezinte interesele atât în soluţionarea dosarului nr. 4582/1995 al Judecătoriei Deva, cât şi în apel, dosar nr. 3533/1996 al Tribunalului Hunedoara.
S-a învederat faptul că Ş.I. nu putea să reprezinte în instanţă interesele pârâtei SC C. SA Craiova, întrucât era reprezentantul reclamantei SC R.I. SRL; depunând în acest cerere de înscriere de menţiuni din 27 august 1993 a C.C.I. Oltenia.
În opinia reclamantului a existat complicitate între numiţii Ş.I., S.A. şi B.M., astfel că primul a apărut în faţa instanţelor de judecată cu dublă calitate, atât de reprezentant al reclamantei SC R.I. SRL cât şi al pârâtei SC C. SA Craiova, pe care o chemase iniţial în judecată.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 549 din 26 martie 2004 a respins cererea formulată de reclamantul T.A. ca neîntemeiată, apreciind că aceasta este fără obiect, cauza nu este licită şi nici morală, iar interesul nu este nici el legitim, reprezentând o şicană a justiţiei printr-un abuz de drept.
Tot instanţa de fond a considerat cererea ca inadmisibilă şi faptul că motivarea în drept nu poate fi primită.
Apelul declarat de reclamantul T.A. a fost respins de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 397 din 19 octombrie 2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T.A. în termen legal, motivat şi timbrat, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel nu a respectat prevederile art. 222 alin. (2) C. proc. civ., privind dezlegarea pricinii.
În consecinţă, fără a-şi preciza motivul de recurs prevăzut de art. 304 C. proc. civ., reclamantul solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi pe fond, admiterea acţiunii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea lucrărilor dosarului prin prisma motivului de recurs şi dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că în mod judicios instanţa de apel a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate, astfel că, recursul reclamantului nu poate reforma Decizia atacată, care este temeinică şi legală.
Potrivit art. 299 C. proc. civ. deciziile pronunţate în apel pot fi atacate cu recurs pentru cel puţin unul din motivele de casare sau modificare prevăzute limitativ de art. 304 din acelaşi cod.
Aşadar, pe calea recursului se poate examina legalitatea hotărârii criticate, în limita motivelor prevăzute de lege.
Ori, recurentul-reclamant nu a invocat nici un motiv privind Decizia pronunţată în apel, susţinerile sale referitoare la nerespectarea prevederilor art. 222 alin. (2) C. proc. civ., de către instanţa de apel neîncadrându-se în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
De altfel, instanţa de apel a reţinut în mod corect că acţiunea reclamantului nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 112 C. proc. civ., iar apelul formulat împotriva încheierii din 22 aprilie 2004 nu se circumscrie dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.A., împotriva deciziei nr. 397 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4172/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4285/2005. Comercial → |
|---|
