ICCJ. Decizia nr. 4287/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4287/2005
Dosar nr. 390/2005
Şedinţa publică din 27 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 858 din 23 septembrie 2004, Tribunalul Buzău a admis acţiunea reclamantei B.I.L. în contradictoriu cu SC Z.R. SA Buzău şi a dispus anularea Hotărârii A.G.A. extraordinare adoptată la data de 24 martie 2004.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut, în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei că adunarea a fost convocată cu încălcarea prevederilor art. 117 alin. (2) din Legea 31/1990 în sensul că de la data ultimei convocări nu au trecut 15 zile până la data ţinerii adunării.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând în principal lipsa de interes a reclamantei în promovarea acţiunii câtă vreme aceasta a fost reprezentată în cadrul A.G.A. din 24 martie 2004.
Prin Decizia nr. 841 din 16 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 9549/2004 a fost admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Împotriva acestei ultime hotărâri reclamanta a formulat recurs.
Printr-un prim motiv de casare se invocă nulitatea deciziei care a fost pronunţată în şedinţa publică cu încălcarea prevederilor art. 132 din Legea 31/1990.
Se mai critică Decizia sub aspectul motivării susţinându-se că în considerentele deciziei instanţa de apel confundă nulitatea de drept substanţial cum este cea invocată prin cererea introductivă cu cele de ordin procesual.
În fine că nulitatea precizată la art. 117 din Legea 31/1990 fiind de ordine publică putea fi invocată de oricine, astfel că nu este întemeiată opinia instanţei care a reţinut lipsa de interes din partea reclamantei.
Criticile sunt neîntemeiate şi recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 132 (din actuala numerotare) a Legii 31/1990 cererea privind anularea unei hotărâri a adunării generale se judecă în camera de consiliu, lucru care s-a şi realizat aşa cum rezultă din sentinţa de la dosar fond.
Cum în privinţa căilor de atac o dispoziţie similară nu există nu se poate susţine că hotărârea instanţei de apel este nelegală.
În ce priveşte problema interesului potrivit art. 131 din Legea 31/1990 Hotărârile A.G.A. contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. „de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat contra şi au cerut să se consemneze aceasta în procesul verbal al şedinţei".
Numai că în cazul de faţă nu sunt întrunite condiţiile cerute de text pentru promovarea acţiunii întrucât reprezentantul reclamantei a fost prezent, nu a votat contra şi nu a cerut să se consemneze un eventual vot negativ în procesul verbal aşa încât reclamanta nu poate ataca (pentru acest motiv) Hotărârea A.G.A. din 24 martie 2004.
Faţă de considerentele ce preced, hotărârea Curţii de Apel Ploieşti este legală şi temeinică, criticile formulate sunt neîntemeiate, Curtea:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia, împotriva deciziei nr. 841 din 16 decembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4285/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4289/2005. Comercial → |
|---|
