ICCJ. Decizia nr. 4259/2005. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4259/2005
Dosar nr. 1631/2005
Şedinţa publică din 23 septembrie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1683 din 10 martie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială (dosar nr. 3527/2004) a respins recursul declarat de C.M.M. Buftea, împotriva deciziei nr. 208/ A din 6 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă. A obligat recurenta la cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că Decizia nr. 1685/ R din 25 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă a rămas irevocabilă, nefiind anulată printr-o eventuală cale extraordinară de atac, aceasta intrând în puterea lucrului judecat. Ca atare, dreptul creditoarei de a cere executarea silită nu a fost stins prin prescripţie.
Pe fondul pricinii s-a reţinut că bine instanţa de apel a încuviinţat executarea silită a titlurilor executorii pe care creditoarea le deţinea împotriva debitoarei, cererea fiind formulată, cu respectarea termenului de prescripţie, iar contestaţia la executare a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea C.M.M. Buftea a formulat în termen contestaţie în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea cererii se susţine că în soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a omis să cerceteze motivul de recurs constând în modificarea deciziei atacate, iar pe fond respingerea cererii de încuviinţare a executării silite.
Pentru acest motiv, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea hotărârii atacate şi rejudecarea recursului.
Contestaţia în anulare este nefondată şi va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare".
În speţă, contestatoarea invocă nepronunţarea instanţei supreme asupra motivului de modificare, privind respingerea în fond a cererii de încuviinţare a executării silite.
Ori, aşa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, reţinute la dosar recurs, instanţa de judecată a constatat legalitatea şi temeinicia deciziei pronunţate în apel, în sensul că încuviinţarea executării silite în baza titlurilor deţinute împotriva debitoarei s-a făcut cu respectarea termenului de prescripţie iar contestaţia la executare a fost respinsă, astfel că nu poate fi invocată nepronunţarea instanţei asupra vreunui motiv invocat în recurs.
Aşa fiind, se constată că cererea formulată de contestatoarea C.M.M. Buftea este nefondată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anularea deciziei nr. 1683 din 10 martie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosar nr. 3527/2004, formulată de contestatoarea C.M.M. Buftea, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 4258/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4260/2005. Comercial → |
---|