ICCJ. Decizia nr. 4267/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4267/2005
Dosar nr. 11324/2005
Şedinţa de la 23 septembrie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 164 din 14 octombrie 2003, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de SC E.P. SRL Bucureşti, prin lichidator şi a obligat-o pe pârâta SC C. SA la plata sumei de 500.000 dolari, reprezentând penalităţi de întârziere (în lei la data executării) precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinţei nr. 164 din 14 octombrie 2003 a declarat recurs, pârâta SC C. SA, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2216 din 22 iunie 2004 pronunţată în dosarul nr. 3840/2003, a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel, a admis recursul pârâtei şi a trimis cauza pentru rejudecare în fond la Tribunalul Neamţ.
Reclamanta SC E.P. SRL prin lichidator a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2216 din 22 iunie 2004, contestaţie care a fost admisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4199 din 28 octombrie 2004, pronunţată în dosarul 9058/2004, Înalta Curte, a analizat motivul de contestaţie şi a stabilit că litigiul, potrivit reglementărilor care erau aplicabile la data pronunţării sentinţei, era de competenţa Curţii de Apel în primă instanţă. Ca urmare, Decizia nr. 2216 din 22 iunie 2004 a fost anulată şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 164 din 14 octombrie 2003.
După examinarea criticilor care vizau fondul litigiului, Înalta Curte, prin Decizia nr. 5216 din 2 decembrie 2004 a admis recursul pârâtei SC C. SA Piatra Neamţ, şi a modificat sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii. Pentru a decide astfel, Curtea a examinat raporturile juridice dintre părţi şi a stabilit că pârâta nu a încălcat condiţiile locaţiunii şi, ca atare, nu datorează penalităţi de întârziere aşa cum greşit a stabilit instanţa de fond.
Împotriva deciziei nr. 5216 din decembrie 2004 a formulat contestaţie în anulare reclamanta SC E.P. SRL întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. Contestatoarea a susţinut că soluţia pronunţată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale câtă vreme contractul în litigiu a fost denunţat unilateral de intimată, iar Curtea a înlăturat aplicarea clauzei penalizatoare stabilită prin art. 6.6 din contract. Contestatoarea, după expunerea istoricului situaţiei de fapt, în sprijinul susţinerii că soluţia este rezultatul unei greşeli materiale, a susţinut că lipsirea SC E.P. SRL de dreptul său de folosinţă prin concesionarea făcută către SC C.P. SA este, în opinia sa, o denunţare unilaterală a contractului care trebuia sancţionată prin plata de penalităţi.
Contestaţia în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Hotărârea dată în recurs, potrivit art. 318 C. proc. civ., poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale. Textul se referă la greşeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs. În speţă, aşa cum rezultă din motivele expuse în cuprinsul cererii sale, contestatoarea reia problemele de fond care au fost examinate de către instanţa de recurs. Prin urmare, contestatoarea urmăreşte o examinare a fondului întrucât este nemulţumită de soluţia instanţei de recurs prin evocarea unor greşeli de judecată şi nu a unor neregularităţi evidente care să poată fi calificate drept greşeli de fapt.
Evocând fondul, contestatoarea urmăreşte reexaminarea fondului sau o reapreciere a fondului, lucru nepermis de textul art. 318 C. proc. civ., care nu urmăreşte să deschidă părţilor calea recursului la recurs. Din expunerea motivelor de către contestatoare este evident că aceasta a pus în discuţie clauza penalizatoare prevăzută de art. 6.6 din contract cât şi operaţiunile care au avut loc şi anume cesiunea contractului şi respectiv concesiunea acestuia, pe care instanţa de recurs le-a examinat şi a făcut asupra lor o apreciere în contextul celorlalte probe, aşa încât nu poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii.
În consecinţă, contestaţia în anulare va fi respinsă întrucât nu se încadrează în prevederile art. 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anularea deciziei nr. 5216 din 2 decembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul 9058/2004, formulată de contestatoarea SC E.P. SRL, prin lichidator Judiciar SC F.C. SRL Bucureşti, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4260/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4276/2005. Comercial → |
|---|
