ICCJ. Decizia nr. 4318/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4318/2005
Dosar nr. 11153/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 ianuarie 2004, reclamantul M.B. prin P.G., a chemat în judecată B.C.R., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, pârâta să fie obligată la plata sumei de 2.847.964.343 lei, reprezentând taxe de concesionare aferente blocurilor J şi F situate în Bucureşti, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa nr. 4299 din 30 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, având în vedere soluţionarea irevocabilă a acestor pretenţii prin sentinţa nr. 204 din 16 ianuarie 2001 şi sentinţa nr. 4058 din 9 septembrie 1999, ambele pronunţate de Tribunalul Bucureşti, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea reclamantului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 423 din 7 octombrie 2004, a admis apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanţe, a anulat sentinţa atacată şi, rejudecând, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele art. 1201, cu referire la cuantumul sumelor şi perioada căreia pretenţiile sunt aferente, aşa încât în mod greşit acţiunea a fost respinsă pe excepţie.
Pretenţia reclamantului nu este întemeiată însă, în raport de lipsa unui contract de concesiune încheiat în condiţiile legii, pe bază de licitaţie publică.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., respectiv art. 3041 din acelaşi cod.
S-a susţinut că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de control judiciar că lipseşte formalitatea licitaţiei publice pentru încheierea în mod valabil a contractului de asociere în participaţiune.
Atât oferta cât şi caietul de sarcini au existat la momentul promovării cererii de chemare în judecată. Acestea nu au fost depuse în probaţiune în raport de împrejurarea că pretenţia dedusă judecăţii nu a fost contestată sub acest aspect.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este adevărat că unul din considerentele pentru care, în rejudecare, acţiunea reclamantului a fost respinsă, priveşte lipsa licitaţiei.
Însă, acest considerent este unul subsidiar, subsecvent considerentului principal privind lipsa unui contract de concesiune, încheiat în condiţiile legii, ca singur temei al obligaţiei de plată, în raport de dispoziţiile legale, obligaţie ce nu poate rezulta din eventuale clauze înscrise în alte contracte.
Ori, nici în această etapă procesuală reclamantul nu face dovada existenţei contractului de concesiune.
Drept urmare, hotărârea atacată se constată a fi temeinică şi legală, nesupusă nici uneia dintre cazurile de nelegalitate invocate de reclamant.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta P.M. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 423 din 7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4293/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4341/2005. Comercial → |
|---|
