ICCJ. Decizia nr. 4341/2005. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.4341/2005

Dosar nr. 6712/2004

Şedinţa publică din 29 septembrie 2005

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 15692 din 4 septembrie 2003, reclamanta W.L.C. a chemat în judecată pe pârâta SC M.S.R.V.A. SA în calitate de lichidator al SC B.I.D. SA societate în lichidare solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei să înscrie reclamanta în registrul acţionarilor băncii cu un număr de 1.620.056 acţiuni nominative, reprezentând 09,8288 % din capitalul social asupra cărora a dobândit dreptul de proprietate conform contractului de cesiune de acţiuni autentificat la 18 aprilie 2003 la B.N.P. D.S.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 15123 din 26 noiembrie 2003 a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut că urmare a hotărârilor A.G.E.A. din 11 martie 2002 şi respectiv 15 mai 2003 s-a decis încetarea activităţii băncii prin dizolvare şi numire SC R.V.A. SA (actuala SC M.S.R.V.A. SA) ca lichidator al băncii. În cursul procedurii de lichidare a băncii, la data de 10 aprilie 2003, M.I. D.C.P. a încunoştinţat pârâta lichidator despre reclamanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin care s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile până la concurenţa sumei de 3441 miliarde lei deţinute în proprietate de inculpatul S.O.V. acţionar al SC B.I.D. SA cu un număr 1.620.956 acţiuni, sens în care i s-a mai atras atenţia lichidatorului să ia măsuri pentru conservarea şi neînstrăinarea acţiunilor deţinute de inculpat până la instituirea sechestrului asigurător.

În condiţiile arătate, numitul S.O.V. înţelege să îşi cesioneze în întregime acţiunile obţinute la SC B.I.D. SA în lichidare către reclamantă după emiterea ordonanţei sus menţionată, cum reiese din contractul de cesiune autentificat la 18 aprilie 2003 la B.N.P. D.S., iar ultima parte, în calitate de cesionară urmăreşte să îşi consolideze dreptul de proprietate dobândit asupra acţiunilor nominative, dematerializate emise de SC B.I.D. SA prin convenţia amintită prin efectuarea menţiunii transferului de proprietate şi în registrul acţionarilor băncii.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 65, pronunţată la data de 4 martie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea în esenţă că art. 247 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 modificată, prevede primirea de către lichidator a registrelor dar nu pentru a face menţiuni în ele ci pentru a le păstra, operaţiunile lichidării se menţionează într-un registru distinct, iar cesiunea acţiunilor nu reprezintă o operaţiune ce ţine de lichidare.

Reclamanta W.L.C. persoană juridică cipriotă, în termen legal a declarat recurs împotriva deciziei anterior menţionată criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenta reclamantă prin motivele de recurs invocate susţine:

- potrivit prevederilor legale imperative lichidatorul SC M.S.R.V.A. SA era obligat la „simpla" înregistrare a unui act juridic încheiat de părţi, în speţă contractul de cesiune autentificat la 18 aprilie 2003, prin care subscrisa a devenit proprietara unui număr de 1.620.956 acţiuni nominative emise de SC B.I.D. SA.

- lichidatorul avea obligaţia legală de a lua act de voinţa părţilor şi de a efectua înregistrarea tranzacţiei potrivit art. 98 din Legea nr. 31/1990 republicată şi modificată.

Pentru motivele invocate, recurenta a solicitat admiterea recursului şi obligarea pârâtei în calitate de lichidator al SC B.I.D. SA societate în lichidare, la înscrierea în registrul acţionarilor băncii cu un număr de 1.620.956 acţiuni nominative.

Analizând motivele de recurs invocate de recurentă, Curtea apreciază că nu sunt dintre motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. recurenta motivându-şi în drept recursul numai în temeiul dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ.

În consecinţă, având în vedere nerespectarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) „cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii următoarele menţiuni:

Lit. c), motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat" coroborat cu faptul că recurenta nu a complinit nici cerinţa prevăzută de pct. d al aceluiaşi articol, semnătura, Înalta Curte va constata nul recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nul recursul declarat de reclamanta W.L.C. cu sediul ales în Bucureşti, împotriva deciziei nr. 65 din 4 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4341/2005. Comercial